miercuri, 31 decembrie 2008

Before...

I go to sleep for the last afternoon of this year, I wanted to say that I'm glad I'm alive, enough healthy and powerful. I have them, I have you, sometimes, then you, all of you. And then there's me and my inner stuff, bad or worse, or even better, but more issues will come up in time, while others will hopefully disappear... But then again, only time will tell...

luni, 22 decembrie 2008

Before I die


Preiau.

Ce-as face - 3 lucruri:


1. Mi-as lua cate 3 minute pentru fiecare persoana care mi-a lasat o amintire frumoasa ca sa-i multumesc.

2. As merge la New York, apoi definitiv pe o plaja departe in Tanzania.
3. As cere pentru mai mult...
Mariuquis, te bagi?

duminică, 21 decembrie 2008

Daca ai fi stiut...

ca nu merge, ai mai fi incercat?
In fond, ai fi putut sa eviti.
Pe de alta parte, suntem o suma de experiente si emotii.
Eu... n-as da timpul petrecut cu tine pentru nimic. Si poate ca nici TU...
Dar tu?

marți, 16 decembrie 2008

Deja vu - in and out of


Postul de dinainte. Sau de la inceput. De sfarsit :)
Sezonul a inceput in forta. Cu acelasi client de anul trecut. Cu 3 din cele 4 teste de anul trecut. Tot eu. Redundant. Cu unul pe care mi l-am luat eu, ca sa fie nou, sa nu mor de plictiseala.
Si intru iar in agitatie. Cu documentele, cu discutiile, cu documentarea. De nebuna, zici ca-mi taie cineva capul.
Iar vin acasa la ora la care baietii suspecti sunt la bloc. In seara asta, imi luasem paine si era punga transparenta. Mi-au zis: o seara placuta si pofta buna. Ce sa mai...
Vad stirile de la 10, la 11 e mircea. Deja sunt jumate adormita. Vad reluarea la 7-7.30.
Inca n-am inceput sa cumpar gel de dush din benzinarii, dar curand... am o presimtire. Deja vu? Insa anul asta, shoppingul e doar online. Altfel, cand? Cum? Sambata am inventare sau TPE. Sau lucrez, evident :)
Acum, inca mai deschid calculatorul, va mai si citesc. Deschid si los 40 principales. Si-ascult muzica de acolo, stii tu... Si inca tin minte ca tre sa-mi caut bilet (ruby, promit sa ma uit in weekend sa vad cum stam). Si planuiesc sa merg cu fetele la film. Abia astept weekendurile, iau si eu cadourile in sfarsit de la birou :)
Waiting for the after...

miercuri, 3 decembrie 2008

How I love skimming


It's one of my favourite ways to waste time. Lately, I have been skimming blogs, with the great function "next blog", on top of the page.
It brought me to a blog dedicated to a new love, celebrating even 12 days of relationship, artists' blogs, one with a great photo post of a book cover, vera gnomad's blog (taking a midget doll everywhere), blogs from Malaysia and about plants.
I also like bumping into things that I've seen before and ignored, like the Noble prize winner book of Soljenitin, that I've seen around and started talking, ramdomly today about it, while deciding to search to buy it.
While these are out there, I'm in here, trying to figure out why should I study for F5 and if there's some way it can take me to where I really want. But questioning time is over. It will take me to where I want, as now I cannot tell where.
And the new nighty passion is a serial, which took place for "Criminal Minds"that I was watching approximately during Ark time and I subsequently lost it.. a.k.a started sleeping before 12.30. CSI Investigations. What a smart guy. What an interesting way to put it: Maths, Logic and Physics.
Now, to sleep. Tomorrow is another day...

joi, 27 noiembrie 2008

Culori !



Dupa voci, avem o noua problema.

Asta e noua mea culoare de par, inventia lu' Miha, la sugestia mea de o tenta de violet de acum 3 luni. Uite ce a facut ! Si sa vedeti dupa cateva spalari cum ii dau clasa Madalinei Manole. O sa am un adevarat incendiu in cap.

P.S. Ignorati postul, cred ca am facut alergie la cele 7 textmarkers. Asa e cand incerci sa-nveti...

P.S.2 Lenjeria aia de pat e primita de la mama, da? Deci, orice plangeri, va rog sa i le adresati direct. (stati la coada, ca eu dorm cu animale sub mine !)

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Vocile..


Aseara am fost la Batranul.
Initial, am vrut sa merg in speranta ca va juca Ogasanu (varianta 2), dar am prins-o pe cea "originala", cu Emil Hossu si Cotimanis (nu unul dintre actorii mei preferati, dar i s-a potrivit f bine rolul).
M-au impresionat foarte tare vocile actorilor. Mult de tot. Nu m-as fi gandit niciodata. Si sala avea o acustica buna. Si din randul 5, am vazut si cum Rauta avea broboane de transpiratie pe frunte.
Bejenaru si Subtirica, la fel, niste personaje jucate cu multa putere. Iar baiatul strazii, cu chitara.. jos palaria.
Multa muzica, f diferita si imbinata cu multa imaginatie.
Iar sfarsitul, ultimele 10-15min, EXCEPTIONALE.
O sa merg sa-l revad, cel mai probabil..macar pentru sfarsit, pentru replicile lui Cotimanis si vocea lui Hossu...

marți, 11 noiembrie 2008

Oficina

Eh da, inca n-am plecat, astept sa vorbesc cu managerul (a se citi, el se uita pe sume, eu incerc sa clipesc des sa nu adorm langa el, nu stiu sa-i explic de ce sunt diferente, sa vorbeasca cu clientul si uite asa sper sa ajung cumva acasa). Nu de alta, dar e deja cam 9.. si eu trebuie sa invat.

A devenit aproape un cosmar. Aproape, pentru ca nu m-am trezit inca transpirata, disperata si crizata ca vine examenul si eu sunt o bruxelloasa (varza). Dar, in fiecare seara, visez probleme de taxe si reconcilieri (nu stiu ce cu ce, dar niciodata nu mi se inchid !). Si suna ceasul in fiecare dimineata, dar eu zic: mai stau putin sa termin asta. Si niciodata n-o termin, of course.

Cand o sa ma deprime examenele care se apropie, o sa vin la serviciu machiata excesiv. Nu as vrea sa-mi traumatizez colegii cu cearcanele mele gigantisime.

Cand trecea catalin p-aici ca o floricica, eu ii spuneam ca nu sunt aici, e o iluzie optica si are si auzenii. Sa se duca acasa sa doarma !

"whyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy?????? whyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy?"
Catalin: EY !!!

mm...

vineri, 31 octombrie 2008

De aici...

De unde se vede cetatea pe geam, unde e un soare superb, culori de toamna dulci, plante cataratoare care imi intra in camera de cate ori deschid camera, liniste monumentala.. simt cum as ramane aici, la linistea asta incredibila, departe de Bucurestiul ala murdar.

Azi - desteptarea la 5:45. Mers la fabrica. La 7 la poarta. Urcat pe silozuri (vreo 7), asistat, mirat, intrebat. Un kilogram de argila, praf de clincher, zgura si ghips in plus in par, pe fata, pe haine, fata de cele 10 adunate ieri la tur.

Povesti de viata. Ciudat.. sa te deschizi unui strain, sa-i spui ce conditii ai avut acasa, ce greu ii e copilului, ca vine acasa si tot vrea supa strecurata, sa nu pluteasca nimic. Si eu, ascultand pierduta, in liniste, in zgomotul de motoare, mori si alte instalatii. Si poza cu sotia si copilul, de pe desktop, in timp ce Traian incerca sa-mi explice cum au determinat ml/to pe fiecare tip de adaos...

Bucuria ascunsa cand au aflat ca plecam, ochii umezi ai gestionarei (atat de amabila) si cel mai complicat, complex si imbarligat inventar, eu cu copilu'.

Si eu in camera, afara soara, astept sa transfer un folder pe retea ("neaparat, luni sa fie acolo", "sure, honey")...

Fuck it, il las asa, ma duc pe pajiste...

vineri, 24 octombrie 2008

Definind nebuloasa...


incep sa cred ca sunt prinsa intr-una, care se adanceste si se roteste constant, intr-un amestec complicat de sentimente si emotii.



Cateodata, imi simt sangele amestecat cu venin. Si ustura. Trebuie sa astept anticorpii, noaptea, o noua emotie ca sa mai schimb ceva, un pic, infim. Suficient cat sa am impresia ca s-a sters, cand de fapt s-a imprimat si-a ramas vergetura. E ca si cum ai pluti in apele unui ocean, intr-o liniste mormantala, fara sa auzi sau sa constientizezi adancurile. Un joc prostesc.

"Cand esti tanar, ai impresia ca poti sa citesti toate cartile... apoi te prinde viata si te obliga s-o traiesti ..."

Acum 2 ani, departe, traiam intr-o alta lume. Literalmente. Acum, aici, fara nicio legatura directa aparenta, incerc sa simt cum traiesc. Sa ma definesc. Sa las cautarea sa mearga in "background" cand eu merg incet. De fapt, mi-am dat seama ca alerg. Noaptea, ma ascund prin parcul de langa mine, cu pestisori, cu copacul cu flori, cu multa culoare. Tu stii care. Alergand nebuna in fiecare zi, cautand ceva ce demult nu a mai fost al meu. Acolo timpul moare intotdeauna. Ca si gandurile mele, obosite, care se opresc si se sting. Si-acum stiu de ce sunt tot timpul obosita si de ce ma dor genunchii. Si mai stiu si cand ma voi odihni. Pana atunci, o sa dorm 3 nopti intr-un hotel dintr-un oras in care n-am mai fost niciodata. Si poate sinapsele o sa-si traga sufletul un pic.

Am nevoie sa gasesc un loc in mintea mea care sa fie doar al meu, doar pentru mine.

"Si tu, inceteaza sa ma mai amagesti ... "

miercuri, 15 octombrie 2008

Prosecution, please rise !

And DROP DEAD !
Poate nu intelegi. Sa-ti fac o harta.
The defendant, please rise. Now, you're listening to me.
Poate nu-ti aduci aminte. Sunt tipa de dincolo. The girl next door. Just passing by.
Tu acolo. Cu ea. Despre ale voastre. Nu e treaba mea. Acum a devenit. Stii de ce? Ca esti proasta. Pacat de tine, te credeam mai buna decat cealalta. Ai ofensat. Indirect pe mine. Dar eu iti raspund direct.
Stii ce ai? Exact ce meriti. Relatiile se cern. Oamenii dispar si apar. Nicio tragedie. Viata merge inainte. Cu tot cu gandaci de bucatarie.
Ea ramane unde a fost intotdeauna. Cu ciurelul. Cerne. Voi: rebuturile. Ce se arunca.
Nimic mai mult. Pentru ca doar atat poti sa intelegi.

I rest my case !

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Editorial


Dupa 30min de alergatura, aveam inca 2-0. Ne frecam cu totii la ochi. Si ne-am tot frecat pana am ajuns sa credem ca nu se poate. Si cred ca asta a fost problema: nu am stiut sa credem. Cocis s-a ofilit, pe Marica nu l-am mai vazut (zice lumea ca el statea la pressing). In schimb, Rita (Muresan) s-a infipt bine in ei si-a ramas acolo. Spirit de jucator de fotbal, nu de ping-pong. Lobont ne-a salvat bine de 2 ori. Ptiu..

Intre timp, Ribery si "Gofre" (pustiul) ne-a dat cate un "headshot". Nici nu vedeam de unde se trage. @ulalan si-a facut de cap. Veneau in hoarde, ca la Marasesti. Curioasa sunt cum reusesc ai nostri sa se retraga si apoi sa nu-si poata explica ce s-a intamplat. Poate mama Omida stie, sa va duceti unul sa va citeasca tarotul, sa va dea in ghioc.

Minunea golului 3, asteptata de la Costea si Bucur. Astia nu vin din B? Asta e tot ce putem pe banca? Si atacantii de liga 1? Si Ghionea? Si Nicolae?
Si cu calificarea cum ramane, nea Pitzi? Jucam toate meciurile de acasa la Constanta (ca de, superstitia, atitudinea suporterilor din Bucuresti), il luam pe Jiji la biserica si ne rugam pentru iertarea pacatelor de pokeristi ("Cu noi este Dumnezeu..."), facem incantatii la nivel la national... Ca altfel, nu-mi explic cum o sa ne tinem de pantaloni bine, ca sa nu ni-i traga Serbia si sa rada de noi, aratandu-ne cu degetul.

Terrorists win ...

marți, 7 octombrie 2008

Exista o explicatie !



"BD: hai ma ca noi bucurestenii te iubim
BD: chiar daca esti tu asa mai de la tara
BD: esti aproximativ de treaba"


Asta a fost replica unei prietene la postul meu precedent.


Si-acum, cei/cele care credeti ca eu sunt acida, va rog sa va ganditi un pic mai serios. Daca eu sunt acida, ele sunt baze si rezulta sare. Ce sa mai, sunt mic copil !


Eu, cu fetele astea, sunt prietena. Care fete? Pai sa vedem... singhie, cu care am o relatie luunga luuunga (si tot nu ne ajunge, vad !), care ma "alinta" cu tot felul de invective si onomatopee (nu pot fi reproduse in scris, iar ascultarea lor se face la cerere scrisa si cu contract de confidentialitate semnat). Cel mai recent este "vaca-ncaltata cu pantofi plagiati". Long story. Oricum, vaca stiti de unde, incaltata unii dintre voi, cu pantofii e penibila, nu v-o zic.


Apoi, fetele mele. Am cultivat-o pe blonda (a aflat cuvinte noi, nu am pus-o rasad sa creasca pere), ea a folosit ce stia impotriva mea, a iesit "skobel". Mariuquis, micutza creatza, s-a gandit ea asa singurica si i s-a parut genial "chiar mai tare decat mikidutza". Si sa nu intram in rezonantele acestui alt apelativ (substantiv masculin, drac, english: little imp, flibbertigibbet, urchin) - apropo de flibber..., pufu imi zicea la un moment dat "flubber".


De "little" nu se mai minuneaza nimeni din birou. Deja incepem sa ne confundam, ca suntem 3 little, dintre care unul mai cu mot, "little mic" (si nu!, nu sunt eu !, in caz ca ati crezut ca eu sunt cu motzul).


Cutzu e deja laitmotiv.De fapt multa lume asa ma striga. In special cei pe care ii strig si eu dupa numele de familie: Deili (Daly), Cinca, Zota/Giurgescu, etc. De departe, cel mai bun este Ut(z)a. Dar strigatul asta dupa numele de familie tot de la ei vine, asa ca nu e vina mea :)

Sa nu mai zic de pufa si de accesoriul de la telefon despre care toata lumea a crezut ca scrie altceva. Si de cum s-a ajuns aici: de la pufulete si alte oratanii :)

In caz ca nu e evident, sunt persecutata !





luni, 6 octombrie 2008

Acasa...

In weekend am zburat un pic din bucuresti. Am fost o zi acasa, la Alexandria.
Cand am ajuns sambata seara, era atat de frumos, cum mi se pare ca nu a mai fost demult ! Am gasit motive sa ma plimb un pic, cu ghiozdanul greu in spate (toate balariile mi le-am carat acasa), ca doar nu ma astepta nimeni in prag. Am simtit cum e sa respiri liniste. Multa multa liniste. Atat de multa, incat cred ca respiram mai rar, ca sa aud mai bine.

Ma uitam pe centru. Copaci, iarba.. oameni imbracati frumos, la costum, elegant.. se plimbau. Si-atat. Fara nicio directie. Mergeau incet, zambeau, vorbeau. Intre ei, surprinzator. Si pe bancutele de pe marginea centrului, multi copilasi. Demult n-am mai vazut copilasi alergand in voie, cu parintii pe urmele lor. Aici, in bucuresti, ii tin in carucioare. Acasa, parintii stau cu fata la copiii din carucioare, ii privesc, se joaca cu ei. Aici, sunt doar o forta ce ii impinge. Atat. Nicio conexiune. Ma uitam uimita. Si cu un zambet larg, tamp.

Acasa, in patul meu cu plapuma grea cu care ma luptam multe luni pe an, cu televizorul atat de aproape de perna, singura in casa, am avut sentimentul ca eram undeva la Polul Nord si daca ar fi inceput sa se crape gheata, as fi auzit tot.

M-am simtit atat de departe de "lumea dezlantuita". Acolo totul merge in ritmul lui: incet sau foarte incet. Acolo, Lumea traieste. Aici, doar alearga, se grabeste. Niste animale, in hoarde, disperate. Si respiratul unde a ramas? Emotia?

Si am ramas cu gandul acolo. Si de-asta nu vreau buletin de bucuresti. Pentru ca eu nu sunt de aici si nu ma recunosc in nimic de aici. Si nici nu vreau sa ma obisnuiesc cu raul. Si nu apartin acestei lumi. Ma uit ametita la impinsul de la metrou, la aglomeratie, la tristete...

Eu nu sunt de aici...

marți, 30 septembrie 2008

6 ani ...

Eh da, azi am facut 6 anisori. Cat o viata.

Nu cu prea multe bune in ultimul timp, dar, cum sunt eu, speranta moare ultima! Probabil o sa raman cu ea, dar nu vreau sa-mi para rau dupa tot. Nu-mi doresc decat liniste. Desi, am impresia, de multe ori, ca relatia asta si linistea se exclud una pe alta. Sper sa gasesc cheia ...

In definitiv, noi oricum vom fi mereu pufu & pufa...

vineri, 26 septembrie 2008

Let's say.. challenges

Not a good news today. Cried a little, screamed (within) a little, but now I'm ready to roll. Play the game, go through whatever needed just to solve it, score, at least 4 times and win the game. After this, sit, watch back and think better.

Other news, not so happy either. But I have all the time in the world to fix it. I have to, I want to.

What keeps me on? Me. Even though I go nuts or cry my eyes off, I still wipe my tears away and gather my strengths. Even though my heart is very, very small some moments.

Related, I read again a post. It brought me a lot of joy. In this moment, it means so much I am on that list. I make you smile :) Together with this, the sms's I received while my tooth ache was on meant a lot. Don't want to get pathetic, but it's kinda hard these minutes. So I'm gonna end this post here.

But the game is just about to start. All powers on. And most of all, morale...

luni, 22 septembrie 2008

Secretul...



Am citit astazi un articol despre Iosif Viehmann, un speolog extrem de pasionat, care, la 81 de ani s-a inchis in pestera 10 zile. Apareau in articol si cateva fragmente din gandurile lui de atunci, cum era sigur ca o sa moara.

Bottom-line, n-a murit, e bine sanatos si are 83 ani. Concluzia medicala este ca gandurile lui despre potentiala ocluzie intestinala i-au blocat functionalitatea organismului. Asa ca nu avea nimic.

Ce-a spus el: “Pot sa va spun ce am inteles inca o data despre masinaria complicata care este omul: ca totul e in creierul lui! Si viata si moartea ii sint in creier. Dar mai mult decit atit, pot sa va spun, ca si creierul lui sta in palma Cuiva!”

Mi se pare perfect adevarat. Relationat, citesc acum marele succes "The Secret", care in esenta vorbeste despre acelasi lucru. Cartea mi se pare, in definitiv, penibila, repetand pana la frustrare ideea cum ca, gandurile pozitive atrag lucruri pozitive si evident, viceversa. Si mai ales, ca plenitudinea de ganduri pozitive e la indemana tuturor, ca si cum ai da un restart, ca toti putem fi extrem de bogati si fericiti. Really? Deci, la indigo. One big happy family. Si atunci, unde ar mai fi farmecul vietii, drumul catre, disperarea, pasiunea? Ideea, in esenta, pare ok, mai mult sau mai putin logica. Exagerarea e cea care deformeaza si intr-un final, distruge cartea.

Nu am inteles de ce e asa mediatizata. Nu am inteles ce secret imens a adus. Nu are o poveste. Nici inceput, nici sfarsit. E doar o insuruire de idei repetitive. Si in cazul meu, cel putin, repetitia nu e mama invataturii, nu e ca si cum as aprofunda ceva, atata timp cat conceptele sunt extrem de banale.

Sunt perfect convinsa ca mintea poate fi antrenata: ce sa-ti placa sau nu, ce sa-ti doresti sau cum sa gandesti. E, clar, locul unde toate bune, dar si toate rele se aduna. Ce conteaza e sa stii si sa "te dresezi" ce sa scoti de-acolo.

Nu mai am mult din carte. Acum deja am inceput s-o scanez, cat stau in autobuz sau metrou. O sa incep "Numele trandafirului" sau "100 de ani de singuratate", ca sa-mi revin, din punct de vedere cultural, desigur, ca o sa stau la fel de prost cu restul :)

marți, 16 septembrie 2008

Postul lui Marius


Pentru ca in putinul timp in care am socializat astazi cu Marius (nu ca am socializa intens in general, asa) i-am sugerat sa puna un post si mi-a spus ca nu are timp, m-am gandit s-o fac eu pentru el. Nu de-alta, dar tocmai imi mentionase sa mai scriu si eu.


Getting in the mood: ascult "el cancion del dia"/cantecelul zilei (trecute), ma gandesc ca mi-as fi pus o bandana la cat, peste camasa alba cu guler, ma gandesc la bogatie, moral si plecari departe. So I'm closer to him. So, if I were him...


"Going back to me getting rich, richer, the richest, I realized today that, for sure, this is not the best way - not even a way. Getting up at 6 a.m. every morning does not make me better, richer or closer to the woman I should marry for the money. Meanwhile, morale is high.. encouranging.. or not quite. I'm tired and still in this world. I was waiting for the new other...still to come, so long waited.
I picture myself wondering around lovely streets, smiling at people that don't know/care who I am, but smile at me back. Quickly finding after-hours amateurs, going home when others get up or go back to work. Me again.. with the smile on my face. Me, the after-hour guy, but just in a different place, with different people and different others.
Look at me.. I understand, I just can't say it as I should. But I will... and then watch out. I will explain you "niste tarani". It deserves to be heard.. but you'll not understand. I don't care, I remembered, I laughed.
I will make it THE experience, the trip, the vacation... with sun, sea and Roger Sanchez. And my everything in..."
P.S. Ignore me in :)

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Days with me off

(Ma gandeam ce poza sa atasez la post... o sa-l las fara, planuind un post cu foto relevante).
(Estaba pensando en escribirlo en castellano, pero me di cuenta que, aunque mi placer estuviera mucho mas grande, no tendra el razon de ser..estuve en catalunya, no en LPGC...)

Expozitiunea
Costa Brava : 4-11 sept
Personaje: Diana si Rox, plus io
Spre aeroport: eu cu tatal Dianei (girl, I know shit), am asteptat-o pe domnisoara 35min (move it !)
La aeroport: vine si flower power mai tarziu, noi ne omoram la coada cu romanii, ca doar asa e la low cost (niste multi tarani !), cu o tanti care-mi dadea constant cu ghiozdanul in gura, pare-mi-se ca sa se bage in fata (No shit !)
Pe drum: Diana se minuna de priveliste, noi restul nu vedeam nimic. In autocar, batea Alizeul. La hotel ajungem tarziu, visam mancare. Prima iesire in statiune, un nou laitmotiv (Where are you from?), enervat chelnerul la mine, eu retezat la el.

Intriga
"Eu zic maine sa mergem la Barcelona, sa forjam acum, ca pe urma ne ia lenea"

Desfasurarea actiunii
First day, the t(h)ree, Andreea si Andrei, racolat pe drum Alexandra si Costi. Plimbat Las Ramblas (respirat in grup, cu alte sute de oameni, disperare sa nu ne ratacim unii de altii), Port Vell (batut vant, stricat par la poze), Barceloneta, mancat chestii, unele moarte de prea mult timp. Metrou la Sagrada Familia, fentat coada la lift (multumim cu plecaciuni, draga Diana), tremurat intens si transpirat si mai intens la inaltimi, facut poza miscata (normal, ce te-ai fi asteptat??) Dianei in balconul de Julieta (eh, cica n-a intrat si balconul in poza.. a se citi mai sus cu tremuratul, cu inaltimea), coborarea din turnul ma-sii pe scarile melcului lu' mama ma-sii (ENDLESS !!!), ajuns jos, uscat transpiratie, hotararea de mers pe jos spre La Pedrera, io intrebat bezmetica de 5 ori lumea pe la semafoare, racolat tataie hotarat sa ne arate unde e (f dragut din partea lui). La Pedrera (kinky nenea Gaudi si imaginatia lui), plimbat pe acoperis, facut rau Andreei, poze cu mututoaiele, cumparat creioane colorate de la magazinul de la iesire, incurcat drum spre casa, ajuns la hotel, intr-un final, APOTEOTIC.

Second day, nu s-au ridicat animalele din pat. Greu cu mancatul, machiatul.. am ratat trenul cu Andreea si Andrei. Ei la Montjuic, noi hotarate la stadion. La stadion, imbatranit ore bune. Vizionat video prezentare (absolut minunat, am fost cazuta pe spate !!! - de vazut), zeci de poze cu "mes que un club", stat minim o ora in magazin, lasat bani frumosi, cumparat balarii plus un tricou mie (so proud of it !). Indesat cumparaturi in ghiozdan, oprit niste statii mai incolo la Placa de Espana, poze cu Muzeul de arta contemporana, cu privelistea catre barcelona, pozele cu poarta cu pene (don't ask...), go home. Ajunse lesinate, mancat, dormit.

A treia zi, hotarara leprele sa stea la plaja si ele, ca fetele, ca era duminica si daca nu erau magazinele deschise, ramaneam dreacu' fara chiloti (literally). Socializat la plaja cu romanul cu sezloangele si umbrela mea. Vazut pisi, ras de pisi (traiasca rozu' ciclam si bonbon), ruby devenit "pese". DeeDee (replace all Diana) m-a stresat constant, s-a dus sa inoate, i-am mutat sezlongul, am sters urmele, am pus prosopul ei la mine sub cap, am asteptat, a venit chitita: "ce-ai facut, lepra cu sezlongul meu). Eu nimic, batman batman, o filmam. Recuperat sezlong, injurat intens, cred, dar pe silent. Ajunsa la hotel, eram arsa pe alocuri si re-arsa in altele. Detalii.

A patra zi, trezita iar prin impingere din pat si chinuit intens de Rubicel, dupa pronuntat des a cuvantului "scoabe" (ce stiu ei de d-astea...), am devenit "Scobel". Enervat cuvant, l-am auzit prea des. Primit perne in cap (de ce???), Ruby cu apucaturi de facut curat la mine pe noptiera (erau toate asezate frumos, pe cuvant !!), agresat la ea, DeeDee facea poze (ce om !!). Mers la shopping in Port, multi chiloti achizitionati, restul fleacuri.

A cincea zi, iar Barcelona, Parc Guell (superb !!!), iar multe poze, pe pereti, pe stanci, cu gresia si altele alb-negru. Mall Maria-Cristina. Rupt floricica de la papuci. Iar cumparaturi (e clar ceva in neregula cu fetele astea), el Corte Ingles, eu 2 carti, ele cate 1 (DeeDee - sudoku ma???), fugit spre casa. Socializare intensa intre noi, in camera.

Punctul culminant

A sasea zi: plaja, gradina botanica sau Mataro cumparaturi.
Nor nitel, daca ploua si ne uda. Hai la cumparaturi, ca si-asa nu mai aveam bani. DeeDee a scapat mana in portofel (2 pungi maaari), eu cu rox cu swatch-ul nostru, disperare dupa bluza mov pentru a doua zi pe avion (pese pijaaaaaa), eu cautam setul de la Etam (bineinteles ca nu l-am gasit). Lefterele pentru duty free de a doua zi. Seara iesit cu Alexandra si Costi, incercat Daiquiri de Costa Brava, scarbos, durut stomacul pana dimineata dupa 3 guri. Facut bagaj plus caterinca de DeeDee si cate cara dupa ea, geamantanul meu nu mai stea in picioare decat sprijinit.. de ce oare??

Sa plecam.. ne omoram cu romanii la check-in, sa avem timp de duty free.. scapam ca oile in magazinul de parfumuri, cumparat cate 2-3 fiecare, turon, dulciuri si alte balarii. Si mai leftere. Si noi, la baie, ca fetele. Gata sa ratam autobuzul spre avion ("Lasa ma, ca ajungeam repede daca o luam pe pista" - wtf !?).

Deznodamant

Decolat greu, ajuns si mai greu. DeeDee cu Heineken al ei, sa citim, una crauia p-acolo, ajungem pe Otopeni. Inca 1.5h pana in rahova, la bajetzi.

Azi e sambata, inca sunt flower-power. Trec lucrurile pe langa mine, eu impasibila. Vorbesc cu prietenele .. se pare care s-au intamplat atatea de cand am plecat.. toate rele... Eu ma simt ca si cum as veni din alta emisfera, mult mai calma. Inca nu m-a lovit realitatea in gura cu caramida. Prelungesc vacanta. Mai am maine. Ies la transfer de poze, apoi cu Crisa.

P.S. You never know how much you need a vacation until you came brack from it !
P.P.S: I enjoyed every second of it. Thanks, girlies! Kisses.

marți, 2 septembrie 2008

If you saw me .. today..


If you saw me smiling today, it was because...
1) .. it was my last day at work before some 8 days of vacation
2) .. I was thinking about my days to come in Barcelona, with my friends and new memories
3) .. I had a great laugh from the funny email with the waxing guy
4) .. I was a waiting spectator at the morning show of life
5) .. I thought about the cold bed that I so much love and just left behind, while I was cold all night long and hugged Fulga
6) .. I have an appointment for at least 3 hours at the beauty parlor tomorrow
7) .. I was thinking about you and you and how my life would be so very different with either one of you
8) .. I am so grateful for the small signs of life I'm observing.. my feet are getting cold..
9) .. I saw you feeling better after him
10) .. I am hiding what's inside..
and I am still waiting for me...

vineri, 29 august 2008

sâmbătă, 23 august 2008

Fa-ti bagajele si hai ...


Ce ciudat ! Cand am inceput sa scriu titlul postului, care trebuia sa fie "Facts about me and my life", mi-a aparut asta.. "Fa-ti bagajele si hai ..." Nu am postat nimic cu fraza asta, nici nu am scriu pe undeva, in vreun mail sau ceva.. Then what is it?? Cred in coincindente si ciudatenii si-am decis sa las numele postului asa.


Do you know what "we just click !" means? Neither did I, until last year. It means connecting on a very special base, understand glances and moves, feelings and sensations. I clicked with someone. But I right-clicked.And did not know what to do next. But I know now I "ignore".I wasn't sure, I did not know what to do. I am now left with the past and the present memories: movies, walks,words, catchwords and smiles. Promised myself that, if I ever find that again, I will double-click.


God keeps reminding me about what's important. My dad has undertaken an intervention. And nothing else matters since then. Going home soon to see him, thanking God he is fine. No career thoughts, no other personal issues. It was just me, the phone rings with my mom and my prayers. 'Cause nothing else matters...


The gap is getting wider everyday. I don't knw what goes so wrong. Is it me? Is it you? Is it the time, too long? I would make it smaller, but I continuously hit a wall. Like a tired ox, I'm now sweating - less force, less motivation. Trying to get some rest soon. And by the way, those are sweat drops, not tears. Or ...?


Will the vacation have the Las Palmas effect? The isle that made me so happy?Where I was the happiest I've ever been? No worries, no stress, just pure life. Last night I dreamed of coming back from Hyperdino, Ruby's, to my home. Going pass the terrases, the small coffee shops, the church, the paved road to "tranquilidad". Will that ever come back? I could you at least a small dose of substitute for the tired soul, to keep the thoughts away.


Some days left..
Imi fac bagajele si "hai" ...

miercuri, 13 august 2008

Articol excelent..


"Sa dam restart, ca la asta ne pricepem
de Vlad Epurescu HotNews.ro
Miercuri, 13 august 2008, 10:33 Sport - J.O. Beijing 2008

E simplu, nu?
Foto: Rompres
O natie bolnava de oase si plina de ipocrizie. Am luat bronz, sa ne bucuram! Asta facem. Dar am cam uitat cum acum vreo trei - patru ani ingropam lotul de gimnastica. Il ostracizam, ii puneam cruce, il ingropam dupa ce luase aurul la Atena. Nu erau bune metodele de antrenament. Le injuram pe gimnaste ca s-au dus in discoteca si ii faceam praf pe antrenori pentru metodele de antrenament. Puscarie si streaptese, depinde de starea de moment. Oare cum o fi fost la lotul Chinei, care a luat aurul? Ca in Bamboo? Ba tineam cu gimnastele, ba cu antrenorii, de fapt asa e felul nostru, niciodata nu suntem clari in intentii. Nici dulce, nici picant, numai asa, ca sa putem da pe cineva vina si in dreapta si in stanga. Daca nu ar fi urcat pe podium, le-am fi facut tandari. Acum, pentru un bronz, ne bucuram, cam fara masura, dar am uitat ce comentarii s-au facut despre lotul feminin de gimnastica. In loc sa sustinem un sistem care mergea bine, noi l-am distrus. Mai tineti minte? Fetele se giugiulesc in hotel, sa desfiintam lotul olimpic, ba nu, hai sa facem antrenamentele mai usoare, depinde ce chef aveam. Stop! Pentru performanta se cer sacrificii, pe care aceste fete le fac. Cine nu a incercat un flick-flack, sa taca din gura si sa isi vada de treaba. Pe ele le avem, cu ele sa ne mandrim! Pentru a face performanta trebuie sa iti fortezi organismul pana la extrem si sa ai un psihic de fier. Dar poate ca trebuie sa te uiti si la filme sexy.Medalia de bronz obtinuta chiar e un motiv de mandrie in conditiile in care multi dintre copiii din aceasta generatie joaca fotbal numai pe calculator si iau forma scaunului, iar atunci cand nu merge liftul si urca doua etaje pe scari gafaie de parca ar fi urcat Everestul. Niste fete care fac gimnastica de performanta si isi pierd anii copilariei prin cantonamente au cucerit o medalie de bronz, cand toata lumea lua peste picior lotul lui Forminte. In conditiile date, ce voiati, aur? Pai cati parinti isi mai iau copiii de mana si ii duc sa practice un sport? Generatia messenger/Hi5 nu e in stare sa mearga pe strada, dar ii vezi pe pustii astia cum le sar ochii din cap la Counter Strike. Pentru ei, sportul preferat e sa dea restart la calculator atunci cand pierd un meci la Fifa Manager. Si e bine ca se inchid in camere, ca mai scapa si parintii de-o grija. Adevarul e ca avem si unde sa ii ducem, ca o sala de sport nu s-a mai construit in Bucuresti, in schimb avem Malluri unde sa ne imbuibam la fast food-uri si sa ne facem grasi cat balenele. Ne plangem ca sportul romanesc nu e in primele 10 prioritati ale Guvernului, desi e pe podium la Olimpiada. Dar a cata prioritate este in viata noastra?"


Felicitari fetelor. Restul e spus perfect mai sus.


P.S. Va anunt cand am terminat de executat un triplu-tulup.

duminică, 10 august 2008

Success...

video

Definicion del exito. Simple y sencillo. Que mas puedes quierer??

Chapeau !!!

miercuri, 6 august 2008

Obsessions


M-a cam ferit Dumnezeu ! Si incerc si eu sa le evit cat pot (de ex., nu ma uit la seriale gen Prison Break care e foarte bun si e greu sa te abtii din urmarit).
Despre mine nu pot spune decat ca am slabiciuni. Multe. Si dese. Si de toate nivelurile. In fond, suma viciilor e constanta ! :)
Eu am tot avut: kfc, mars delight, bounty, barni, nutline - gata gata, ca fac reclama ! Acum incerc sa ma las. E ca la fumatori, degeaba flencan nicorette si incerc sa fumez tigari din ierburi (menta, radacina de crocobadugaur, sunatoare, alun turcesc - mai lipsea niste green tea si faceam o infuzie..), ca tot mai incerc senzatii tari. Lately, am fost la kfc si-am mancat o salata cu iarba si mult oregano. Ingrozitor, la dracu', de parca aripioarele mi-ar fi stat in gat. Mai rau, cred ca mi s-ar fi pus transversal pe o coapsa !! Meanwhile, ma tratez cu morcovi. Penibil !
Cred ca e tare nasol cand esti obsedat de o persoana. Nu cred insa ca obsesia poate fi asociata cu iubirea. Am un prieten care nutreste niste sentimente asemanatoare. Cred insa ca e un refugiu. Altfel, nu inteleg de ce i-ai spune cuiva cu care vorbesti destul de rar ca ai vrea sa te casatoresti cu acea persoana. What the f***? How come you know ? Ma depaseste. Tot incerc sa ma abtin de la comentarii.
Nu stiu cum numarul viciilor e constant atata timp cat la mine creste exponential zilnic. Mai trimite marius cateo melodie, mai vad ceva prin vitrina magazinului de langa toscana, ma mai lansez in studii d-astea suspecte (araba?!). D-astea, administrative :) De fapt, sunt actiuni repetitive care te genereaza "dereglari" - incepe sa-ti placa mai mult decat ar trebui. Nu stiu unde o sa le mai pastrez, atatea slabiciuni. Sin fumar, sin beber, tampoco follar (ca sa raspund la mingea ridicata la fileu de un prieten). Adica, per total, sunt la fel de vicioasa ca un fumator sau un tragator (in piept de "hierba buena"). Probabil ca "obsesiile" mele fac o simbioza, creeaza sinergii, ca altfel nu-mi explic. O sa ma studiez, si-asa sunt eu fascinata de oameni.
Bottom line, tre sa am grija sa nu ma scufund de tot in asfaltul infect de la Victoriei in fiecare zi cand plec si e prea cald afara, sa invat sa respir prin urechi doar oxigen, sa-mi folosesc numai mintea, nu si sufletul. What the hell ?! I'm only a human !!
Enjoy your obsessions ...
P.S.: The healing begins with the feeling you givin` me
To make the healing begin all over again

duminică, 3 august 2008

Weekend thoughts


Nu inteleg:
- de ce s-au dus 100,000 de oameni la mare si sambata seara au parcurs un traseu de 5 min in 45min
- de ce te-ai duce in concediu intr-un loc atat de murdar si care te jefuieste pe fata
- de ce ai trimite un mesaj anonim pe net (vii,depui apa si pleci. Anonimi, umanitari cum pot fi romanii cand le pasa) si apoi sa nu te preocupi si de logistica (sute de sticle de apa si alimente au zacut 4 ore in soare)
- cum a pierdut DeeDee voucherul NOSTRU de vacanta (Thank God it can be replaced)
- cum poate Matei sa fie ATAT de haotic (but still cute and somehow in control while doing it)
Am inteles:
- explicatiile pentru oboseala si lipsa de timp a lui Matei
- ca pot sa ma trezesc si la 8, in weekend, chiar daca pentru niciun motiv anume (cred ca d-aia sunt asa obosita in cursul saptamanii)
- ca a trecut vara pe langa mine pentru ca vacanta e programata in toamna si n-am iesit din Bucuresti decat pana acasa
- ca oamenii fac gesturi inexplicabile oamenilor pe care si care ii iubesc
- ca istetimea este extrem de atragatoare
- ca alergam dupa piloni si ne intoarcem la locuri atat de dragi, cu siguranta si speranta in suflet ca acolo este noul inceput, atat de necesar
- ca am in jurul meu oameni minunati ("extraordinari") de prezenta carora am invatat sa ma bucur la maxim (This goes out, with all my heart for: my parents, Crisa, Diana, Littles, Mariuca, Matei, P, Ruby - alphabetical order) ...

joi, 31 iulie 2008

Stuff




Azi nu sunt in apele mele (nu stiu ale cui sunt, dar nu sunt prea limpezi). Cred ca am racit: ma ustura nasul, ochii nu mai zic, ma dor oasele.. ce mai, tot pachetul. Asa ca s-a amanat cafeaua de la pranz, pentru weekend.


Am iesit cu fetele mele dupa atata timp. A fost o intalnire care m-a implinit mult emotional, a umplut goluri si-a deschis nevoia de mai mult. A fost mai mult cu tristeti decat cu bucurii, dar cel mai important e ca am fost toate trei acolo sa ne ascultam. Si simt ca va veni si momentul sa ne povestim cat de implinite suntem.

M-am clubbarit cu fetele in weekend, la fitze, la Turabo. Ne-am distrat o gramada, ca de obicei, ne-am zbantuit mult si am ajuns acasa la 5. Palaria lui Mada a facut furori, clar ! Eu zic ca tre sa ne incadram in trend! Eu mai astept pana la barcelona, poate se lipeste acolo vreo palarie de mine :D

In weekend ma vad cu doi prieteni, plus cu Cuoca prin casa.

Mi-am re-re-re-reparat masina de spalat. Sper sa nu mai fie vreun "re".

Vorbesc des cu Ruby. Sper sa fie la fel si-n continuare.

Going home soon...




marți, 29 iulie 2008

Expectations


Lately, I have planned a lot. I don't know exactly why, maybe because I needed a solid ground to rely on.

I expect from my self:

- to listen deeply
- to laugh more
- to generate well defined goals and follow them
- to look up in the sky, pick a star and go for the light
- to search more thoroughly
- to hold on to people I love
- to travel more and further
- to go back to places that changed me
- to try harder
- to decide !!

vineri, 25 iulie 2008

Today's achievement


Ieri am vorbit cu Matei pe net dupa foarte mult timp. A ajuns el la concluzia ca din cauza mea am pierdut legatura atata timp, iar eu mi-am dat seama ca trebuie sa-l caut eu. Basically, the same :)
Mi-am adus aminte de replicile si de glumele lui, de cat de mult ne distram cand mai ieseam la limonada si beam cola la benzinarie sau cand am mers la Spiderman 3 (nu 2, cum credeam eu - yeah, yeah, you were right...). Great times, nice memories.
Am hotarat sa-l sun azi, ca mi s-a plans ca nu prea-l mai suna nimeni. Si, mai ales, am hotarat sa iesim saptamana viitoare la un pranz. After soo long...
Azi ne-am auzit. Pentru mai mult de 30 minute. Si parea schimbat, ingreunat si mai ales obosit. I-am sugerat sa-si revina in weekend, ca eu vreau sa-l revad in forma, cum il stiam.
Mi-a spus ca google.ro considera www.konkurs.ro cea mai valoroasa resursa de concursuri. O veste excelenta. His today's achievement.
My today's achievement is that I heard it from him ...

miercuri, 23 iulie 2008

If people were fonts...


I've watched a stupid video on collegehumour relating to this subject, but the idea sounded really interesting. I thought about what would I be.

Well, I could be "R". Round-ish - somehow positive, but also pretty straight. If you ask me to write, I will start with "R". Most of the times, I will continue with "apid". But this might not mean a lot these days as compared to past. I never had a boyfriend whose name started with "R", so this two things are not connected. On the other had, most important guys in my life are "F" (like the Fuborg stupid commercial - hopely, they did not had a pheasant as a pet). But I associate "F" with "fuck", so.. neah... I don;t really know where "R" comes from, but I see it as mine. I love drawing it and bolding it. It lookes strong and stable.

Rabbit (bugs and its carrots - me lately), Real, Rest ...

What letter are you?
P.S. Let's not forget Ruby (cica, con, etc)




marți, 22 iulie 2008

Moovee reloaded - Po



Eh, iar am fost la film. Ma cam rasfat in ultimul timp. Acum am fost 3, 3 Doamne si toate 3.

La Kung Fu Panda, ca doar a fost DeeDee si a zis ca nu e atat de penibil pe cat ma asteptam.

M-am regasit. Io eram p-acolo: fetze-fetze, love food, burtica, funduletz, forme aerodinamice. Ce mai, niste miscari iscusite imi lipseau, in rest... Iar lesinatul pe scari: am trait azi din plin, ca am urcat de 2 ori pana la 4. Cred ca daca lucram la 5, ma cataram si cu mainile, ca ma lasau membrele inferioare.

Oogway, cu verdele, era clar Crisa. Un pic cam stirba si a murit cam repede. In rest, personajul principal si, absolut, perfect.

Rubi nu prea s-a regasit, cu maestrul se tragea asa la ochi. Cu pilozitatea stateam cam prost, si cu barbitza. Si mai ales, ea nu e asa rea. Are suflet mare, dar nu si-l arata :))

Un film dragut, destul de bine facut ca si animatie, cu cateva glume chiar bune. Un pic cam agresiv, iar personajele negative aratau cam fioros. Si erau multi copii in sala, unora dintre ei le citeau parintii subtitrarea.

P.S. Cred c-ar trebui sa vad si-un film un pic mai profund dupa ultimele doua :D

luni, 21 iulie 2008

"Big" Stan


Vineri seara am fost la film, cu Ruby. Aveam de ales intre Made of Honour si Big Stan. L-am ales pe cel mai putin siropos si, evident, cu avertisment de 15 :)
Ulterior, am descoperit ca avertismentul de 15 era pentru scarbosenie si scene cu durere (ma durea pe mine cand il pusese in clesti de rufe). Oricum, ideea filmulului e draguta: get used to the worse so you can enjoy other moments later.
Filmul e funny, de vineri seara: no use of brain.
Ramane intrebarea: ce naiba avea tatuat ala in fund de a oripilat??
Si ruby a fost o companie excelenta :)

vineri, 18 iulie 2008

Fucked-up - reply to Marius

Marius a postat ieri ceva despre cat de fucked-up suntem, cu totii. Initiase si o organizatie, cu cotizatie, cu tot, ca el sa devina un fucked-up billionare. M-am bagat, am primit discount (platesc doar 50 bani, nu 1 leu) si sunt pe baricade !

Self-analysis:

1. Cum am aflat eu de celulita si alte nenorociri care afecteaza estetica? Din revistele "glossy", alea colorate si cu fete frumoase pe coperta. Si asa m-am controlat. Si normal, cauta creme, masaje, balarii. Ete flori ! Si doar lately m-am ocupat de asta. De ce? Mostly, pentru ca motto-ul "I don't give a shit, I have a brain" si-a facut efectul. Acuma, m-au umplut de frustrari standardele astea penibile. M-am apucat de sport (nu am mai facut in viata mea), mananc castraveti in loc de biscuiti cu ciocolata. Bottom-down, I'm fucked-up.

2. Locuitor la cladirea de sticla. Cred ca am vazut prea multe emisiuni cu wall-street guys, de parca trebuia sa ne integram si noi in trend. Lumea la costum, cu laptop carat dupa ei, cu blackberry prin metrou. Si cu un loc caldut de dormit pe birou, ca asa se lucreaza in corporatii, ca de, tre sa facem treaba buna, cu cafeaua in vene si somnul pe stand-by.

3. Default. Salopetele, jeansii, plasele de rafie - fost apanaj al saracilor, acum in mare voga. Promovarea asta...

Fucked-up ...

miercuri, 16 iulie 2008

Lately...


  • In blackout moments,I see myself looking down on my white glamorous dress, lifting it up, trying not to step on it. Very strange image...
  • I have been cold, in mid-summer.
  • I have partly paid my vacation dues, meaning it has become certain
  • I become sleepy at about 10 p.m.
  • I'm searching different things in too many different directions
  • I need to go to some doctors, for check-outs
  • I tae-bo
  • I eat carrots and cucumbers when I'm hungry at work
  • My personal life is better
  • I'm planning to meet my good friend, ruby
  • I'm planning to dabble in water this weekend
  • I realise I have a long way to go to.. anywhere, somewhere...

vineri, 11 iulie 2008

BrightMindsWarble


Sau mintile luminate incanta.

Asta am simtit azi cand am citit despre lansarea noii serii 7 de la BMW, unde altundeva decat in cea mai scumpa capitala din lume, Moscova. Si, unde altundeva decat in Piata Rosie.
Ideea? O clepsidra gigantica, in care au pus 180.000 de mingi argintii stralucitoare. Clepsidra a fost instalata pe 6 iulie, mingile au cazut una cate una in cele 4 zile si au dezvelit o masina extrem de frumoasa, dintr-o idee geniala, pentru un public extrem de exclusivist de 400 de persoane.
Pentru mai multe imagini, puteti intra pe:
What a marvellous idea !!
Felicitari !!

joi, 10 iulie 2008

Despre fufe

Aseara bajbaiam televizorul in cautarea de ceva care sa ma adoarma. Am gasit o fufa (not worth mentioning her name, doesn't matter anyway), care incerca sa explice de ce si-a luat-o de la un jeg. Clar era ca-i era frica: spunea ce om bun e cand nu e rau, cum se certau ei in casa sau in masina, dar nu pe strada, cat de prea mult o iubeste "si alte caprioare". Ma lasi?? Basically, esti proasta. Straight-forward ! Dupa ce ai prestat pentru tufa 3 ani jumate, cum singurica zici, acum vii ca penibila sa ne spui ca te bate si ca nu te lasa in pace de 1 an. Jegul, animal cum este, inca te considera proprietatea lui (ceea ce ai si fost). Logic, atata timp cat ai mai iesit cu el. Tampo !

In afara de asta, declari sus si tare ca, intr-un fel, e vina paparatelui ca era acolo cand te tragea de par si ridicase pumnul la tine (btw, daca esti barbat, e de la sine inteles ca esti mai puternic decat o femeie, deci tu nu esti barbat, esti un urangutan in calduri).

Am schimbat programul rapid, am adormit, am visat urat, m-am trezit la 4, am reusit sa adorm la loc.

Dimineata, la Victoriei, alta proasta. Si stramba pe deasupra. Avea o rochita vaporoasa, de vara si cizme imblanite, din piele intoarsa. Si flutura ostentativ cheia de la masina intr-o mana, in timp ce cu cealalta tinea cafeaua cumparata de prin zona (obscen de scumpa). Bai tanti, fita ca fita, trend, fashion victim, astea, dar totusi, nu crezi ca pute cand te descalti? Vezi sa nu putrezesti !

My problem is: De ce tre sa traiesc eu in aceeasi lume cu ele si de ce trebuie sa fim de aceeasi rasa: umana ?

duminică, 6 iulie 2008

Hope...


Acum cateva zile, vacanta mea nu mai putea avea loc. Oficial si cat se poate de final, ca sa zic asa. Deja gandisem alte planuri, pe repede-inainte, unde si cand sa plec. Trebuia sa se intample luna asta, no other way, ca nu mai aveam la cine sa merg. Lucrurile o cam luasera razna.
Ieri, bajbaiam pe internet, aiurea. Am gasit-o pe Dee. Si am inceput sa vorbesc, aiurea, despre ce planuri avusesem si cum nu a fost sa fie. Si i s-a parut interesant. Si-am vorbit si mai mult. S-a (am) convins 99%. Ramane pe saptamana asta. Nu vreau sa mai creez povesti sau, si mai rau, basme. O sa vad ce o sa fie pana vineri, cand e ziua confirmarii. Si daca va fi sa nu se intample, inseamna ca asa e dat. Mai mult decat atat, nu prea aveam ce sa fac.
De ce am vorbit cu Dee despre asta? Inconstient, pentru ca inca mai speram sa merg, desi stiam ca nu se mai poate. Pentru ca speranta moare ultima ("pacat ar trebui sa moara prima"). Pentru ca vreau sa scap, sa fug, sa ratacesc intr-un loc strain. Sa schimb peisajul. Sa schimb asfaltul incins in care se scufunda tocurile cu nisip, in picioarele goale. Sa schimb Rahova cu un hotel, unde nimic sa nu-mi aminteasca de nimeni si nimic.
Speranta si vis pentru o saptamana. Dupa, incep numaratoarea inversa si amplific visul sau inchid tot. Intre timp, ramane speranta...

joi, 3 iulie 2008

Y...

Me cuesta abrir los ojos.. lo hago poco a poco..
Tu sabes que ya puedo respirar sin ti... Me guardo tu recuerdo como el mejor secreto...
Te cuesta abrir los ojos..

marți, 1 iulie 2008

Serendipity


Great word, great weekend !
Inainte sa ies, am verificat metropotam pentru adresa. Si am gasit targul de la Green Hours. A fost o adevarata delectare. Multa culoare, si mai multa imaginatie.
Apoi am fost sa ne racorim la Serendipity, o ceainarie careia i se potriveste perfect numele, intr-o oaza de liniste si verdeata. Ce mi-a placut mult a fost ca mi-am ales ceaiul (rece !) mirosind infuziile. Limonada e buna iar dulceata (cele 5 pe care le-am incercat..) era foarte buna. Am stat pe terasa, inauntru era cam intunecat si nici nu aveam starea necesara pentru atmosfera de acolo. Trebuie sa revin, macar pentru asta. Si ca aveau balansoar...
Am cutreierat stradute, prin locuri in care nu mai fusesem, desi zona e foarte cunoscuta. Am descoperit magazine, colturi, cladiri si foarte putina lume (best !)
Si, dupa un dus caldut si o crema parfumata (miroase a guma Turbo !!), m-am uitat la film. Serendipity, normal. Tare dragut filmul, "de duminica seara", cum zicea o prietena. Dar venit cu recomandari puternice de la Matei (and he's the guru). Ce mi-a placut cel mai mult din film a fost realitatea din spatele fictiunii. Despre semne, destin si cautare. Si m-am regasit pe-acolo. Deseori. Aproape ca ma gandesc sa-mi scriu numele... si numarul de telefon.. pe o bancnota.. sau o carte... E filmul care mi-a pastrat un zambet dulce pe buze multe ore dupa ce-l vazusem...
And I do believe in Serendipity...

luni, 30 iunie 2008

De ce Spania?


Stii cum e reclama aia.. "pentru ca meritati". Eh, uite, tot d-aia a castigat si Spania Campionatul European. Pentru ca au fost, cum spunea Mircea Lucescu, echipa cea mai tehnica prezenta la acest campionat.
Imi aduc aminte, acum doi ani, la campionatul mondial, cand toata Spania era dezamagita de prestatia lor si cand spuneau toti ca se asteptau sa fie asa, pentru ca asa se intampla mereu (si noi ce sa mai zicem??).
Dupa ce a iesit Portugalia si a dezamagit Ronaldo, dupa ce "batranul" Aragones l-a lasat pe golgheterul din Primera Division acasa, ma asteptam sa castige fotbalul urat, cu jucatorii inalti si nu intotdeauna tehnici, care faulteaza pentru ca altfel nu stiu sa joace.
Spre bucuria mea, a castigat o echipa legata, frumoasa, care a aratat ca stie fotbal si mai ales, ca poate. A castigat Torres, tot la fel de rebel cum si-a inceput fotbalul. Dar mai ales, un Xavi fabulos care joaca de niste ani la Barcelona si care a reusit aseara o acuratete de 94 % din pase. Despre Xavi? A alergat 11.45km in meciul de aseara, fara niciun fault.
Statistica Spaniei: golgheterul campionatului: Villa, accidentat in semifinala, echipa cu cea mai buna posesie, alaturi de Portugalia, cu 55% si cu cele mai multe suturi pe poarta: 58, adica 19.33 per meci.
Felicidades Campeones !

vineri, 27 iunie 2008

Harsh day

Azi a fost o zi tare agitata. S-au intamplat multe lucruri, care mai de care. Incepi sa te gandesti daca nu cumva tu atragi energiile negative. E normal, daca toate iti merg pe dos.. cum sa fie altfel?

Vacanta mea e pe duca. E atat de nesigura incat a devenit dureros sa ma gandesc la ea. Si mai ales, sa ma gandesc ca nici anul trecut nu s-a intamplat pe placul meu. Cred ca nu mi-e prielnica vara. Sau toamna.

Am obosit. Cred ca d-aia am si dormit asa mult in ultima perioada. Creierul meu intra in blackout asa. Si inca mai vreau sa-l tin in "Hibernate".

Ce ramane din ziua de azi? Ca a trimis Marius aplicarea pentru New Horizons (Sa fie intr-un ceas bun si mult noroc). Si ca am planuit un weekend atat de frumos incat as fi stupida sa-l pierd. Si daca nu va fi sa gasesc persoana potrivita pentru asta, o sa il petrec singura, pentru ca mi-l doresc prea mult. Si ca, daca farasul nu merge cand trebuie sa te aduni, trebuie sa iei de urgenta aspiratorul. Si punct.

Now, I'm building the wall from scrap (of my life) ...

miercuri, 25 iunie 2008

Prozy, my baby

Goodies !

Si da ! Unii dintre noi au nevoie.. badly ! Adica, sa-l vedeti pe Sorin cand i se blocheaza calculatorul (el are dreptate saracul cand are fantezii cu spartul calculatorului). Si tot el a adus vorba de pastila minune. Asa ca logic am dat Google si intrat pe .com. Situl e demential (well.. nici nu avea cum sa fie altfel).

Poza de pe "home" e de mare exceptie. Mi-am facut testul. Sa vad daca, si oficial, am nevoie de "ajutor". Guess what? Mi-a iesit 43. La 50 zicea ca tre sa printezi raspunsurile la intrebari si sa mergi cu ele la doctorul tau. Deci, sunt cam "at the edge". Still kickin' !

Si-am mai aflat ceva foarte interesant: obsessive compulsive disorder (OCD) inseamna: "... such as checking the stove several times before leaving the house. But OCD is diagnosed only when these activities take at least an hour a day". Asa ca, be aware ! Pacat ca se ia doar pe reteta.

Cu calmatul se sta cam prost. Am vazut si prin filme: Hakuna Matata, Goosfraba, "I feel pretty"... Asa ca nu inteleg de ce ar trebui sa mearga totul ca pe roate la noi, restul. Eu zic ca ar trebui sa avem in cutiuta cu medicamente. Sa le tragem pe nas sa ajunga mai repede unde trebuie. Am gasit si desen despre cum functioneaza. Ce mai, sunt gata sa ofer consultanta.

P.S. Un Prozac ar fi fost o adevarata delectare ieri cand discutam idei de afaceri cu terenul minat.

joi, 19 iunie 2008

About Sex ... and the City


Am fost aseara cu fetele la film. Nu orice film. FILMUL !
"SEX and the City" a devenit "LOVE and the City".
Ce nu mi-a placut: casatoria planificata lui Carrie (care n-a mai avut loc, evident), cu datul cu buchetul in cap lui Mr. Big (ca de, o parasise la altar), cu boceala din vacanta in apartamentul nuptial (normal!), cu plansetele si deprimarea aferenta, cu momentul de penibilitate fortat al lui Charlotte, cu mailurile puse in folder, cu parola de la folder (Love !?)...
Ce nu am inteles: de ce a renuntat Samantha la promiscuitatea personajului din serial (de ce nu a facut sex cu Dante si totusi l-a parasit pe pustiul ala?)
Ce mi-a placut: ca imbatranisera si aratau atat de natural, ca Samatha s-a ingrasat pentru film (la cati bani a primit sa-l faca...)noua asistenta lui Carrie (un personaj tare placut), Lily care a raspuns la telefon cu "sex" (traditia merge mai departe !). Si, EVIDENT: pantofii. Toti Manolo. Si nu din noua colectie, ca aia sunt urati rau (pentru cunoscatori).
Am ras mult la: outfit-urile erau duse de prea multe ori in extremis (Carrie in pijamale, cu pantofi Manolo, cu tichia sclipicioasa in cap si cu haina de blana alergand disperata de New Year's Eve catre o Miranda deprimata), halatul ala de baie pompos cand cauta un nou birou, ca sa ii vina inspiratia, costumul cumparat pentru nunta(Moreover, Cristina a avut niste comentarii exceptionale !!); cerutul in casatorie (cea mai buna faza a filmului), rochia Charlottei de la nunta (aia neagra, cu pampoane jos in care mergea ca pinguinul - foarte tare !!), "a colora" in loc de "a face sex", padurea Mirandei (a fost cam scarbos, dar tare amuzant).
Concluzia: un film dragutel, un pic prea siropos si un final prea "happy" pentru cum este serialul.
P.S. Mi-am promis ca o sa am si eu o pereche de Manolo Blahnik. Si am adorat momentele de NY pur: Fifth Avenue, 1010.
Dezamagire. Pentru ei, pentru noi, pentru toti.

Tot poporul a urmarit meciul cu sufletul la gura. And, guess what? De ce ne-a fost frica, n-am scapat. M-am gandit ca s-ar putea sa se relaxeze.

Nu cred ca s-au gandit la meciul Frantei sau ca au sperat in 0-0. Cred, pur si simplu, ca dupa ce a tipat Piti in stanga si-n dreapta de cat de bine ii cunoaste el pe olandezi si cum o sa ne calificam, toata lumea a crezut ca e ca si facut. Teapa !

Nu stiu cum s-o fi gandit Chivu ca poate sa paseze direct la Mutu, nu stiu ce a gandit Banel cand il alerga Van Persie, stiu doar ca de pe aici s-a vazut prost. Prost rau. Penibil.

Sunt atatea de zis... Incepand cu echipa de start, cu bolovanul de Marius Niculae pus sa joace intre alte caramizi, cu Ghionea (bine, nici nu avea cu cine sa joace). Poate daca Marica se antrena "cum trebuie" (nu stiu exact la ce perioada a facut referire Pitzi), poate aveam un atac mai rapid. Sau de ce a intrat Florentin Petre.. ca sa ce?? Sau de ce nu l-a inlocuit pe Banel care-si dadea pase cu stelele?

Drept concluzie.. ce am vazut? Niste picioare lungi rau, ale lui Van Persie, care putea prelua absolut orice minge, niste vedete pe banca (ale lor !!) uitandu-se mirat la ce se petrecea in teren, 10,000 de suflete cantand "Desteapta-te, romane" (atat de providential.. incredibil) si nistre frustrari, multe.

Mutule, lasa cenusa pusa in cap. Poate renasti la Mondiale. Ca si noi toti, de-altfel.

Pe scurt, sa ne traiti, la mai multe senzatii tari (ca doar asa suntem obisnuiti sa traim) si cat mai
mult spectacol (this is all it is about !).

HAI ROMANIA !!

vineri, 13 iunie 2008

Invingatorii


A fost un meci extraordinar, mult peste cum ma asteptam, un spectacol mare: o bara si-un penalty. Ratat.

Am avut si ratari, dar si noroc, cu un Lobont mare, cu sange si cu multa transpiratie. Au muncit mult baietii, si pentru asta, jos palaria. Si mai ales, cu un Mutu care a creat si apoi daramat o minune. Un vis care ne cuprinsese pe toti.

Am aratat ca o echipa adevarat, ne-am ajutat unii pe altii, ne-am incurajat. L-am pupat pe Mutu dupa ce a ratat, iar nea Pitzi l-a consolat la sfarsit. Pentru ca a inventat primul gol, ca a facut si aparare si pentru ca a ratat. Pentru ca ne-a confirmat inca o data ca trebuie munca multa, pana la capat, nu extaz care sa dureze 1 minut, mare cat un luft. Pentru situatia lui de acasa si pentru asemanarea cu un alt mare jucator care rateaza penalty: Cristiano Ronaldo in finala Champions League.

Pentru ca trebuie sa ne arate tuturor ca e un invingator: sa i-o dea pe coaja portocalei.

Pana atunci, ma pregatesc sa mai stau un meci in genunchi, sa tip din toti plamanii, sa disper si ca emotiile sa se transforme in lacrimi daca ni se acorda penalty.

Hai, baieti, sunteti invingatori !

Hai ROMANIA !!


HAI ROMANIA !!!

Agitatie mare azi la birou, cu pariurile la EURO. M-am bagat, evident, cu japca, sa pariez la colegii de etaj. Scorul: 1-2, bate Romania, clar ! Am avut si conflicte cu pesimistii sau realistii, cum le place lor sa-si zica. Am argumentat.

De ce "optimismul"? Ca sunt romanca! Ca am plans in '94, ca am iesit pe strada si am cantat si-am tipat de bucurie, ca am plans cand am auzit imnul invatat de ai nostri la meciul cu Franta. Ca asa sunt si ai mei si cu atitudinea asta am crescut. Ca tineam pumnii stransi cand incepeau gimnastele programul la Mondiale sau la JO.

D-asta vreau sa castigam. Pentru cum a cantat Chivu din toti rarunchii, bucuria de dupa, pentru Marica si Dani Coman, accidentati. Pentru suporterii de pe stadion, pentru cei din Pietele din Bucuresti si pentru cei care vor face un rating de zile mari la TVR1. Pentru "aficionados" si nu neaparat. In principiu, pentru un meci de zile mari, pentru spectacol, pentru EURO.

Deci, sa le-o tragem la poarta. Bine si apasat, ca doar e campioana mondiala.

Si cum "zicea" Love Plus - pentru ca o partida buna dureaza 90 min. Si pentru un orgasm pe masura!

Hai ROMANIA !!!!

sâmbătă, 7 iunie 2008

I'm just a dreamer...

Am lucrat cam mult saptamana asta.. am un proiect nabadaios, care e pe sfarsit. Asta inseamna ca joi si vineri m-a prins 12 pe la birou. This is the bad thing.

The good thing is ... ca m-am delectat cu o priveliste care mi-a adus aminte de niste momente tare frumoase.. Reclamele luminoase ! Ciudat, nu? Niste reclame standard,moarte, neinteresante. Dar nu de alea ma bucuram, ci de amintirea unora de departe, de foarte departe si de demult.

Imi aduc aminte ca am facut poza in fuga. Ma grabeam sa prind trenul inapoi spre Norwalk, care pleaca din Grand Central Station. Si traversam 7th Avenue. Si m-am oprit. Nu am mai traversat, desi se facuse verde. Poate pentru ca inima nu-mi mai batea de fericire. Exact asa imi aduc aminte, ca s-a oprit timpul in loc.. Nu stiu cat am stat acolo pana sa-mi revin in fire si sa fac o poza..

Saptamana asta am fost acolo de 2 ori. Nu stiu cat a durat, dar am zburat tare repede dus-intors. Desi imi luasem bilet one-way. Si am zambit malitios cand am aflat: Ernst & Young LLP 5 Times Square New York, NY 10036-6530. Dar asta o vad acum, dupa aproape 3 ani.

Atunci, nu vedeam decat un paradis de lumina, de libertate. Faimoasele billboards de la LG si JVC. Si eu, acolo, in mijlocul agitatiei.. inmarmurita.
Acum... creez un nou vis. Sa imbin trecutul cu prezentul, pentru viitor...

miercuri, 4 iunie 2008

Friends


Cum aproape am reusit s-o lesin ieri pe Stelutza (nu in bataie, ci de ras), fara intentie (cu directie doar), m-am gandit sa nu mai fac d-astea, nu cumva sa raman fara prieteni (si asa putini la numar si ademeniti cu minciunele intr-o relatie atat de "productiva".
Am avut un "feeling" de mica referitor la asta si uite ca m-am pregatit: am niste prieteni extrem de stabili (emotional?), fideli, saritori si toate cele. Sunt cei mai tari ! (no offence). Sunt buni
prieteni intre ei, atat de apropiati incat sunt convinsa ca au o relatie. Au si plecat in excursie impreuna, la un moment dat, acum s-au intors, dar nu ne-am revazut de atunci. Locuiesc acolo, foarte aproape de mine, chiar o aruncatura de bat, cum se zice.

Ii impart cu un alt prieten drag, dar e ok, nu am avut conflicte de interese, inca. Nu de-alta, dar fiecare are asa prieteni foarte dragi (bine... unul sau mai multi). Bine, sa las vrajeala si sa va fac cunostinta cu prietenii NOSTRI imaginari (Stella, please subscribe): Max and Marmotte (Max e ala de mai sus cu privirea desteapta :D)












P.S.1 Inca fac compunerea despre Ionut.
P.S. 2 : Si-apoi, urmeaza Gonzales, al Paulei - de mare exceptie..
P.S.3 : Ce viata palpitanta am! Max, da-te ma baiatul jos din copac, ti-am si zis, ce dracu' !
P.S. 4: Inca incerc sa iau legatura cu Manutza din liftul celalalt.

luni, 2 iunie 2008

Long-term-almost-marriage relationship


Eh, asta e o poza care ne caracterizeaza PERFECT. Si nu e cum se astepta toata lumea: de data asta NU EU sunt Donkey. Eu sunt chestia aia mare, verde si mai ales oripilata.

Ea e .. sa-i zic.. STELLA (si nu artois, ceva mai negru), cu zambetul si mufa aia cu care ma copiaza pe mine in momentele bune. Asa ma haituieste cand ma iubeste (or whatever strange behavior), cand vrea sa ma pupe, cand vine cu fata aia de Donkey spre mine si cu bratele intinse ca urechile magarului. Si da, avem si aceeasi alura. Cu nuantele stam prost, unii doar verzi, alti sunt pe post de accesorii (please refer to photo above).

N-as vrea sa intram prea mult in detalii, cum ar fi sa comentez despre "dintisorii" domnului Caster, despre smocul ciufulit care se integreaza trendului breton ravasit, despre culoarea acestuia si pometii mult prea accentuati.

Ma opresc aici. Am vrut doar sa sarbatoresc popularitatea noastra, ca si cuplu si minunatia de relatie pe care o avem. Dar sa fie clar ca revin cu detalii "din casa".

duminică, 1 iunie 2008

Green Tea



Am iesit sambata la Green Tea. Imi doream demult sa ajung, de aproape un an, de cand mi-a zis Matei ca e un loc de vazut. Si am mare incredere in gusturile lui :)

Am gasit cu greu locul, nu de-alta, dar nu stau prin zona. Cand am intrat in curte, m-a izbit un miros de trandafiri si mana-Maicii-Domnului, niste masute de ratan si multa verdeata.

Ne-am plasat sub un cires, langa intrarea in casa. Am baut limonada, am mancat dulceata de zmeura cu fursecuri, am incercat unul din multe ceaiuri (baked apple, foarte aromat, si asta recomandat). Am facut poze la clepsidrele ajutatoare pentru contorizat infuzii (d-astea,de-ale lor), la petunii, la stropitoarele de pe gard. Am fost in magazinul lor sa caut recipient cu vacutza (pentru cunoscatori...)

Am vorbit de multe si marunte, am ras de tot felul de prostioare, am vorbit de Tunisia, de Mariuca, Helenita si Pedro, cum stateau ei la plaja in timpul ala.. A fost tare frumos.

Recomand locatia cu toata increderea. Trebuie incercat.

Enjoy!

P.S. Multumesc din sufletel, "tijereta" !

sâmbătă, 24 mai 2008

"Despre lucruri ... simple"

Sau despre un oras frumos si verde pe la periferii, vazut doar noaptea.
Sau despre dream-team, un fel de teambuilding si-un "life-changing engagement".
Despre un "kinky" atacat la temelie in ultima zi si despre o replica din Cambridge.
Despre un taxi plin ochi, care mergea la hotel de 5*, cu 5 pasageri, ca doar asa se fac banii, mergand la comun. Si mai ales, despre cum incercau unii dintre noi sa incapa si 2 laptopuri in taxi, sa nu-l mai ploua nitel daca le duce in portbagaj.Si parca aveam si eu laptopul cu mine in spate - DETALII
Despre hahaiala de la Max (www.max-restaurant.ro): cum l-am convins pe Daniel sa cumpere vita si sa si-o gateasca, despre somon cu praz (olteneasco-japoneza) si corabiile cu inghetata. Dar mai ales, despre maimutele si alte jungle-book-related din baie (kinky !) si mersul in grup la baie pt analize profunde.
Despre alt taxi, ala de la Max spre Roberts, un taximetrist distrat si despre 3 fete + 1 care radeau cu lacrimi in spate - truly.
Despre cum am fost izolata de grup continuu - in toate zborurile, cu exceptia aceluia de vis in care colegul de banca i-a incurcat numaratoarea stewardeze si despre " si cu domnul? 45!" - comment: Si cu Sfantul Duh??.
Despre Gordon Bleu semi-preparat de la cafenea, care se facea mereu in 15min peste cele 10 prognozate, despre mancarea nesarata de la livrari.
Despre vanataia de la patul de la Ana-oil, "mirosul de branza" de la Roberts, patul si pernele de la Palace. Si despre pasarile electronice care nici pana acum nu am aflat la care dintre ele erau - bag mana in foc ca traiau niste oratanii in padurea de vizavi de Palace.
Despre muzica din VMS, care niciodata nu era cea potrivita.
Despre lucruri simple, despre multe rasete si un dream-team.

Multumesc...


sâmbătă, 17 mai 2008

Beginning..

De ce?

"Ca sa intram si noi in randul lumii?" - Di

Cand?

Dupa ce am aflat ca o sa fie "La Mala Education" azi la TV, pe care nu am reusit sa-l vad in Spania, din cine stie ce motive stupide si azi sigur o sa-l traiesc din alta perspectiva decat un film normal. Si uitandu-ma la TVR1, la un film pe care sigur l-am mai vazut (dar e Julia Roberts prostituata,deci..). Bad moment then?.. :D

Pentru cand?

Pentru cand am chef sa ma exprim, public sau mai putin, dar totusi sa stie cineva. Si pentru cativa oameni cu care comunic rar, sa stie ca mai traiesc. Pentru vise.

And now.. PLAY...