Thought of the day

Eu zic asa, decat sa ne mai spuneti noua despre violatori, criminali si alti nenorociti, mai bine ne povestiti de caprioare si ii omorati direct !!

Romanisme

Azi am fost sa-mi cumpar vopsea, ca cica n-au culoarea aia la salon. Evident, dupa ce m-am zgait la toate nuantele care aveau coduri (corect, de ce sa scrie rosu, verde, galben cu picatele, era 4FV, HGV - wtf !!), a venit diva care sigur manca excesiv si 1 ora pe zi isi dadea cu rimel sa-mi zica cum ca nu se mai vinde vopseaua aia (!!) persoanelor fizice.
Sa-nteleg ca a dedus ca sunt fizica dupa cum aratam. M-am zgait in continuare ignorand-o, bine macar ca nu aveau culoarea ca muream cu ea de gat !

Ma intorc, ma opresc la banca sa-mi resetez parola la online banking. Eu asteptam cumintica, aia manarea ceva p=acolo in timp ce-mi povestea cum isi dau romanii toate cifrele de pe card, userii, cnp-urile prin tot felul de mailuri sau la telefon. Ma chinuiesc sa generez o parola pe care sa n-o uit, iese, cu greu. Dupa ce o introduc entuziasmata, imi zice ca tre s-o schimb cand ajung acasa. O intreb de ce, tocmai am pus-o, ea n-a vazut-o.. nu stie sa explice, plec bombanind. Acum ce parola pun??
Ma opresc in final in zona, in the hood, cum zice blondutza. Zic sa ma duc in piata, sa iau niste fructe. Intru, ma apuc sa privesc interesata.Toata lumea sare cu gustatul. Nu, multumesc, raman cu privitul.

Cautam capsune romanesti. Vag, stiu. Si ma apuc sa citesc preturile scrise pe carton: capsuni, capsuni aromati, capsuni romanesti, capsuni aromati si f dulci. Ma uit stramb. Experienta mea de capsunara mi-a scos clar in evidenta turcismele. Alea mari, grase si cu cozi. Si ziceau ca sunt romanesti. Decid sa iau de la intrare, aratau bine, nu erau vanduti de tigani (am o problema, da, stiu, recunosc !).

Vad cirese, si-alea multe. Ma opresc la unele care-mi plac. Pietroase, 15 lei. Ma uit la nenea. Zicea ca sunt de Focsani. El, 150kg si negru tuci. Cu mustata. A.. deci asa arata aia de la focsani..Plec si de la el.
Iau unele, fara sa zica locatia. Pareau mici, normale si mai viermanoase. Sigur sunt romanesti.

Ajung acasa, mananc altceva, evident, bag totul in frigider, ma asez in pat si-mi aduc aminte ca am terminat cu primi bani pt vacanta de anul asta.. si nu erau ai mei :D

Azi

Ma plimbai (da, da, in dulcele grai oltenesc, nu moldovenesc, ca al lui) azi cu Adrian pe Lipscani (hooow romantic !!!), de la CEC la Unirii, ca deh, asa ne e drumul. Si in afara ca mi-a zis ca gandesc prea mult, ca orice femeie (gee, thanks for encouraging me !!; and yes, I'm working on it), s-a gandit el ca p-acolo, prin mizeria aia de centru vechi, o sa creasca ceva mare si frumos dupa un cutremur mare, sa pice tot.
Hai sa ne apucam sa strangem bani de investitie, zic, daca tot le-am dejucat astora planul.
Cata mizerie..cata neorganizare si nesimtire..
Asa ca m-am gandit sa-mi creez versiunea mea de Lipscani, cu magazinele pe care le vreau eu, cu centrul ala imens de copiere acolo, cu mese afara, fara Guinness beer, ca nu m-a nascut mama in tara baietilor cu fuste. Vreau cofetarie, magazine de pantofi romanesti. Niciun bancomat. Flori. Si multa curatenie.
Si daca dau timpul inapoi pe azi, un moment de maxima inspiratie m-ar fi facut sa inchid calculatorul si sa-i dau un laptop peste bot unui nene, mare inginer si ifosar. Si tocmai ce m-am prins ca asta e una dintre fanteziile mele imense cu unii oameni cu care lucrez. Un laptop in dinti !
Apoi, i-as fi zis lu' paki o injuratura pe romaneste: DROP DEAD ! Manca-l-as, e praf, cica a vrut sa vina la client, dar n-a identificat locul si a plecat inapoi. Eh jura-te ca asa a fost ! Si marmota?? Invelea ciocolata?
As fi mancat un tort cu biscuiti si vanilie de la "La mama" in loc de puiul cu legume si cu legume de azi.
As fi luat si vol 2 din Idiotul, sa nu raman ca idioata doar cu vol 1 ca saptamana viitoare nu-l mai gasesc !
Si-acum, fara sa-mi imaginez altceva, fara sa ma gandesc la nimic (da, incerc sa gandesc mult mai putin si mai simplu), ma duc sa visez...

Home at 6

Eh da, prima oara anul asta cand plec de la job la 6. Bine ca n-au trecut 4 luni.. puii mei.
Astia aici, ma uit la ei pe geam, ei la mine, zici ca suntem la parnaie. Se mira ca sunt singura. Ma intreaba mereu de ce am venit IAR. Asta ii doare. IAR. Si i-am anuntat. Mai vin un IAR, vreo 2 saptamani, un IAR in iunie si IAR in iulie. Ce viata !
Aici, zboara pufii in eter. Am tinut geamul deschis, a batut vantul, mi-a intrat unul in gura.
Am o colega de suferinta, tanti de la FA, ea e mereu aici cu mine.
De 2 zile haituiesc un taximetrist la care am ramas datoare un drum pana la distru. 8 lei. Si nu mai raspunde la telefon. O sa zic bogdaproste si-mi continui viata.
Problema mea recenta la job este singuratatea. Bai, imi vine cateodata sa ma duc aksa. Nici net n-am, zici ca mai ascult o muzica. Sunt eu si linistea. Ca v-am zis cu geamul, nu pot sa-l las deschis.
Si, altfel, cu ermetizarea. Si-au pus acces cu card peste tot. Asa ca, astept ca un caine sa mi se deschida usa sa ma duc sa iau cafea si la fel cand ies. La conta nu mai am acces decat pana la o anumita ora, gen 17:00. Conta ca conta, ca sa zic asa, dar cu La Fantana, bucataria si fumoarul (nu, nu fumez, mai insoteam lume) ce ne facem? Fucked up. Iar incep cu expresia asta. Hai c-o las moale.
In alta ordine de idei, azi ma apuc de carat apa :)) Trebuia pe 4, aia era ziua mea de gratie, dar nici 6 nu suna atat de rau. Maine mai vine si Anamaria, ma vede robotel si ca miaun (si ma cheama cuturescu…) de febra pe aici.
What a day, what a glorious day !
Mai joaca si Barcelona…
Pt interesati, mi-am facut si buletinul. Bine c-o sa am un document si ca nu m-au prins astia cu el expirat in astea 3 luni, o faceam lata. Dupa ce-o sa-l iau (da, dureaza 10 zile si tre sa stau iar la coada), ma duc sa-mi deschid cont la ING Rahova.
Sa traiesc, sa infloresc, ca uite, vine vara, poate tot de aici va scriu.
Hai sa consumati gaze, sa avem fee mare !

En medio del Atlantico, donde vivimos tu y yo..

Con retraso, pero con la misma alegria...

M-am intors. Ce pacat. Mi-ar fi placut sa raman acolo, langa oamenii mei vechi, cu oamenii aia care iti zambeau pe strada, care au fost atat de fericiti ca am mers la nunta lor, care se distrau asa frumos...
Mi-ar fi placut sa stau mai mult.. 1 an, 2, 3.. o viata poate. In Paradisul ala de liniste si de culoare. Cu oceanul acolo, cu nisipul, cu florile multe. Cu fetele mele si cu aceleasi locuri. In camera aia din Tomas Morales, nicio alta pretentie.

Sa vand inghetata si ziare pe Las Canteras. Ce-mi trebuie sclavagism?
Sa ma uit la oameni cum fac jogging, la altii care se joaca pe plaja. Si eu sa stau la umbra si sa le zambesc de-acolo.

Mi-a fost ataat de dor de locurile alea...Atat atat de dor. De locul lui Marco de la facultate, de biroul Erasmus, de campusul ala imens plin de cactusi si palmieri. De noi toate pe coridoarele alea. De mine acolo. Cel mai mult.

Chiar, cum am putut sta acolo atata timp fara sa mergem in fiecare zi la plaja? Fara sa nu incercam o alta guagua albastra sa vedem unde duce.

Dar, poate, cine stie, o data o sa facem toate astea. Toate.

O gura de aer proaspat.. pentru inca 3 ani. Sau poate mai putin...