Ma uit la tine. Ma vad pe mine. Stai acolo, la cateva scaune de mine, cu camasa, cu pantaloni la dunga, cu tocuri. Imbracat frumos ! Asa si? Eu vorbesc cu tine de tunsori, tu te gandesti la controale. Bai, esti fucked up !!!! Trezeste-te !!

Mie imi vine sa vomit cand ma gandesc la voi, la ce faceti, la ce sunt obligata sa fac. Nu vreau decat sa se termine coridorul alta lume, eu sa trec bariera, voi puteti sa ramane aici. N-as vrea sa ma trezesc si maine tot aici. Cu aceeasi stare de sictir !

Ma faci sa urlu. De disperare ! Tu citesti cifrele, eu ma uit la ele, parca au o logica, corelez, fac, trec mai departe, cu pauza de visare inainte. Dai mailuri de outstanding si info request. Eu ma uit la tine si ma gandesc ce caut aici. Cu tine. De fapt, sunt singura. Si sensibila, cica. Oi fi ! Si? Eu rad. Tu ai facut ridurile pe frunte, eu sper sa le fac de la ras. Sau de la plans. De emotii. Nu lacrimi de monitor.

Sunt sigura ca maine mi se va parea amuzant. Acum, nu te mai suport.
Poate si maine la 9 pm va fi la fel. Poate trece. Toate trec. Si viata, si tu, si jobul lu' mortii ma-sii.

Ma duc sa visez !

De sfarsit de an

Am fost la cofetarie. Dupa fff mult timp.

Tot trec pe langa o cofetarie din zona si mereu planuiesc sa intru.

Ieri am ajuns. E geniala !! Are mini orice: mini-savarine, eclere, amandine, torturi krantz, ca pentru pitici. Dar ce e cel mai tare este ca tare este ca e pictata cu personaje Disney peste tot. Si sunt f frumoase picturile. Si eclerul pe care l-am mancat nu e spectaculos. Dar conteaza mult locatia.

Si au cola la 0.25 la sticla, pe care o gaseam doar in alexandria de unde mancam pateuri. Am luat 2, evident.

Si Mickey si Scooby si Chip & Dale, Alba ca Zapada, un perete intreg cu personajele din pisicile aristocrate. Am zis ca revenim pt poze ca sa avem toate picturile.

Azi, nimic. Doar asteptam sa treaca.

Acasa...

Am fost acasa in weekend, pe-o ploaie urata. M-am dus hotarata sa cumpar ziarele pe care le citesc ai mei si sa iau paine. Stiam ca o sa fiu singura acasa cateva ore. Multe castane pe jos.

Duminica, in drum spre microbuz, cu tata, care-mi povestea de Rapid/ Toporu/crima din Alexandria si toata la un loc si eu cu gandul la zecile de castane de pe jos, murdare.

Evident am luat una, am cautat-o pe cea mai aratoasa, tata m-a asteptat rabdator (nici nu m-a intrebat: "Ce dracu' faci tata cu ele?"), am bagat-o in geanta si-am adus-o aici.

Si-o s-o pastrez pana la urmatorul weekend acasa, cand o sa iau una noua si-o sa ma indop iar cu gogosi calde si placinta cu dovleac.

PS: Trebuie sa vizitez castanul de la Scoala 5...

PS 2: Si eu ce caut aici ?! ...

Small wonders..

Dupa ce m-am intors, m-a intrebat Marius cum a fost. Si in timp ce-i povesteam minunatii, el imi povestea despre cum ei, care stau printre minunatii, oriunde ar fi in lume, le au la indemana si poate nu le vad deloc sau cel mult o data. Cum?? Sa nu te urci in Turn macar de 2 ori pe an?

Gandindu-ma, are dreptate. Eu, spre rusinea mea, nu am vizitat niciodata Casa Poporului, nu am fost decat o data la Muzeul Taranului Roman, n-am vazut vreun alt palat in Bucuresti, Muzeul Contemporan de Arta sau Ateneul. Penibil. Si din acelasi motiv invocat de Marius, ca sunt aici si noi balosim dupa frumusetea altora. Nu compar, nu-mi imaginez acelasi lux si desfatare aici, nu poti sa compari podurile pline de sculpturi cu asfaltul de aici.

Comenta vara-mea ca sunt idioti, ca n-au asfaltat la Versailles. Glumesti ! Ala e patrimoniu, nu e ca in padurea Vedea din Alexandria, unde erau gata sa asfalteze si copacii. Si m-am prafuit rau si n-am murit. Si tot mi-a placut enorm.

M-a anuntat Ayoze cum ca ar vrea sa ma viziteze. Am primit mailul duminica, exact cand m-am intors. Cuprinsa de deprimare, m-am gandit sa-i zic ca nu e de venit, ca nu are ce sa vada, sa se duca in Ungaria sau altceva in zona. Acum, dupa o saptamana, inca nu i-am scris. Inca ma gandesc ce si cum sa-i scriu, ce si cum sa vada. Il intereseaza "gipsy", ca sa citez. Nu stiu daca vor avea concerc baietii de la Damian Brothers. Si daca nu, se termina si festivalul Enescu.

Si unde i-as zice sa mearga? Ce ar vrea el sa vada? Ce e de vizitat aici? Nu stiu, chiar nu stiu prea multe, ca eu n-am vazut Bucurestiul. Am evitat. Obosesc suficient cu Rahova- Victoriei de 5 ori pe saptamana. Nu mai visez nici parc, nici altceva. Cel putin acum.

Poate ar trebui sa il vizitez si eu. Poate mi-ar displacea un pic mai putin..

Turabo Society Club

Iesii aseara, si nu, nu era prima data pe anul asta, cica am mai iesit o data, tot in aceeasi locatie.
Cu gandul ca mergem la fratelli, eu nefiind p-acolo de vreun an si ceva, se urca Monica in taxi si zice ca mergem la Turabo. Am inteles, sa traiti. Ajungem, asteptam nemurirea sufletului, sa vina Marian cu masa lui cu tot, vine intr-o ora, masa aglomerata, ne asezam la colt, FIX pe unde se perinda toata lumea.
Foarte multa lume, ca si data trecuta. Fara loc de dans, de respirat niste oxigen.
Iau un Redbull, nicio ameliorare, stau si privesc lumea.
FASON
Mi se parea ca unele fete au uitat un obiect de imbracat acasa.In special pantalonii.
Se poarta pampoanele, mari si roz, mici si albe, depinde de "autfit".
Multi barbati cu muschi. Toti aproape. Nush cum naiba. Croiala insa lasa de dorit. Adica inaltimea. Multi mici. Si impachetati asa. Bleah.
Inca mai au acces in clubul ala barbatii cu tricou negru mulat si lant de legat cainele la gat. Nu stiu de ce inca nu i-au expulzat.Din tara.
Noul trend,la baietei, dupa muschi, care creste ca muschiul de padure pe trunchi de copac (ei, niste copaci !), pensati. Mult. Mai subtire ca mine. Toti, ceasuri mari.
Multi cu par carunt, si barbati si femei. Inca n-am aflat ce cautau. Pitipoance la greu, d-alea cu ruj roz fluorescent pe bot, fara sutien (chiar daca atarna??!!), multe tiganci prost crescute.
Animatoarea mea bruneta si frumoasa nu mai era, cred ca si-a dat demisia, cu tot cu gagica-su. Alea noi, una schiloada rauu, cu multe coaste la vedere (oribil !). O blonda imbracata genial, cu dress plasa roz si chiloti tanga albi pe deasupra. Multe cu coada din voal.
Pai noi, in comparatie cu ele.. suntem niste penibile !
Noi transpiram corporatism, taximetristul si-a dat seama ca suntem colege si ca lucram la birouri, ca cica vorbim altfel.

Intre timp, ca orice corporatist adevarat, astept SELECTIA NATURALA !

En medio del Atlantico, donde vivimos tu y yo..

Con retraso, pero con la misma alegria...

M-am intors. Ce pacat. Mi-ar fi placut sa raman acolo, langa oamenii mei vechi, cu oamenii aia care iti zambeau pe strada, care au fost atat de fericiti ca am mers la nunta lor, care se distrau asa frumos...
Mi-ar fi placut sa stau mai mult.. 1 an, 2, 3.. o viata poate. In Paradisul ala de liniste si de culoare. Cu oceanul acolo, cu nisipul, cu florile multe. Cu fetele mele si cu aceleasi locuri. In camera aia din Tomas Morales, nicio alta pretentie.

Sa vand inghetata si ziare pe Las Canteras. Ce-mi trebuie sclavagism?
Sa ma uit la oameni cum fac jogging, la altii care se joaca pe plaja. Si eu sa stau la umbra si sa le zambesc de-acolo.

Mi-a fost ataat de dor de locurile alea...Atat atat de dor. De locul lui Marco de la facultate, de biroul Erasmus, de campusul ala imens plin de cactusi si palmieri. De noi toate pe coridoarele alea. De mine acolo. Cel mai mult.

Chiar, cum am putut sta acolo atata timp fara sa mergem in fiecare zi la plaja? Fara sa nu incercam o alta guagua albastra sa vedem unde duce.

Dar, poate, cine stie, o data o sa facem toate astea. Toate.

O gura de aer proaspat.. pentru inca 3 ani. Sau poate mai putin...

Oficial !

Gata, biletul e cumparat. Asa ca nu mai e drum de intors, eu o sa fiu acolo in aprilie.

Mi-e atat de dor de insulita noastra rotunda..

I'm sooo in !!!

Deja vu - in and out of

Postul de dinainte. Sau de la inceput. De sfarsit :)

Sezonul a inceput in forta. Cu acelasi client de anul trecut. Cu 3 din cele 4 teste de anul trecut. Tot eu. Redundant. Cu unul pe care mi l-am luat eu, ca sa fie nou, sa nu mor de plictiseala.

Si intru iar in agitatie. Cu documentele, cu discutiile, cu documentarea. De nebuna, zici ca-mi taie cineva capul.

Iar vin acasa la ora la care baietii suspecti sunt la bloc. In seara asta, imi luasem paine si era punga transparenta. Mi-au zis: o seara placuta si pofta buna. Ce sa mai...

Vad stirile de la 10, la 11 e mircea. Deja sunt jumate adormita. Vad reluarea la 7-7.30.

Inca n-am inceput sa cumpar gel de dush din benzinarii, dar curand... am o presimtire. Deja vu? Insa anul asta, shoppingul e doar online. Altfel, cand? Cum? Sambata am inventare sau TPE. Sau lucrez, evident :)

Acum, inca mai deschid calculatorul, va mai si citesc. Deschid si los 40 principales. Si-ascult muzica de acolo, stii tu... Si inca tin minte ca tre sa-mi caut bilet (ruby, promit sa ma uit in weekend sa vad cum stam). Si planuiesc sa merg cu fetele la film. Abia astept weekendurile, iau si eu cadourile in sfarsit de la birou :)

Waiting for the after...

Acasa...

In weekend am zburat un pic din bucuresti. Am fost o zi acasa, la Alexandria.
Cand am ajuns sambata seara, era atat de frumos, cum mi se pare ca nu a mai fost demult ! Am gasit motive sa ma plimb un pic, cu ghiozdanul greu in spate (toate balariile mi le-am carat acasa), ca doar nu ma astepta nimeni in prag. Am simtit cum e sa respiri liniste. Multa multa liniste. Atat de multa, incat cred ca respiram mai rar, ca sa aud mai bine.

Ma uitam pe centru. Copaci, iarba.. oameni imbracati frumos, la costum, elegant.. se plimbau. Si-atat. Fara nicio directie. Mergeau incet, zambeau, vorbeau. Intre ei, surprinzator. Si pe bancutele de pe marginea centrului, multi copilasi. Demult n-am mai vazut copilasi alergand in voie, cu parintii pe urmele lor. Aici, in bucuresti, ii tin in carucioare. Acasa, parintii stau cu fata la copiii din carucioare, ii privesc, se joaca cu ei. Aici, sunt doar o forta ce ii impinge. Atat. Nicio conexiune. Ma uitam uimita. Si cu un zambet larg, tamp.

Acasa, in patul meu cu plapuma grea cu care ma luptam multe luni pe an, cu televizorul atat de aproape de perna, singura in casa, am avut sentimentul ca eram undeva la Polul Nord si daca ar fi inceput sa se crape gheata, as fi auzit tot.

M-am simtit atat de departe de "lumea dezlantuita". Acolo totul merge in ritmul lui: incet sau foarte incet. Acolo, Lumea traieste. Aici, doar alearga, se grabeste. Niste animale, in hoarde, disperate. Si respiratul unde a ramas? Emotia?

Si am ramas cu gandul acolo. Si de-asta nu vreau buletin de bucuresti. Pentru ca eu nu sunt de aici si nu ma recunosc in nimic de aici. Si nici nu vreau sa ma obisnuiesc cu raul. Si nu apartin acestei lumi. Ma uit ametita la impinsul de la metrou, la aglomeratie, la tristete...

Eu nu sunt de aici...

I'm just a dreamer...

Am lucrat cam mult saptamana asta.. am un proiect nabadaios, care e pe sfarsit. Asta inseamna ca joi si vineri m-a prins 12 pe la birou. This is the bad thing.

The good thing is ... ca m-am delectat cu o priveliste care mi-a adus aminte de niste momente tare frumoase.. Reclamele luminoase ! Ciudat, nu? Niste reclame standard,moarte, neinteresante. Dar nu de alea ma bucuram, ci de amintirea unora de departe, de foarte departe si de demult.

Imi aduc aminte ca am facut poza in fuga. Ma grabeam sa prind trenul inapoi spre Norwalk, care pleaca din Grand Central Station. Si traversam 7th Avenue. Si m-am oprit. Nu am mai traversat, desi se facuse verde. Poate pentru ca inima nu-mi mai batea de fericire. Exact asa imi aduc aminte, ca s-a oprit timpul in loc.. Nu stiu cat am stat acolo pana sa-mi revin in fire si sa fac o poza..

Saptamana asta am fost acolo de 2 ori. Nu stiu cat a durat, dar am zburat tare repede dus-intors. Desi imi luasem bilet one-way. Si am zambit malitios cand am aflat: Ernst & Young LLP 5 Times Square New York, NY 10036-6530. Dar asta o vad acum, dupa aproape 3 ani.

Atunci, nu vedeam decat un paradis de lumina, de libertate. Faimoasele billboards de la LG si JVC. Si eu, acolo, in mijlocul agitatiei.. inmarmurita.

Acum... creez un nou vis. Sa imbin trecutul cu prezentul, pentru viitor...

Green Tea

Am iesit sambata la Green Tea. Imi doream demult sa ajung, de aproape un an, de cand mi-a zis Matei ca e un loc de vazut. Si am mare incredere in gusturile lui :)

Am gasit cu greu locul, nu de-alta, dar nu stau prin zona. Cand am intrat in curte, m-a izbit un miros de trandafiri si mana-Maicii-Domnului, niste masute de ratan si multa verdeata.

Ne-am plasat sub un cires, langa intrarea in casa. Am baut limonada, am mancat dulceata de zmeura cu fursecuri, am incercat unul din multe ceaiuri (baked apple, foarte aromat, si asta recomandat). Am facut poze la clepsidrele ajutatoare pentru contorizat infuzii (d-astea,de-ale lor), la petunii, la stropitoarele de pe gard. Am fost in magazinul lor sa caut recipient cu vacutza (pentru cunoscatori...)

Am vorbit de multe si marunte, am ras de tot felul de prostioare, am vorbit de Tunisia, de Mariuca, Helenita si Pedro, cum stateau ei la plaja in timpul ala.. A fost tare frumos.

Recomand locatia cu toata increderea. Trebuie incercat.

Enjoy!

P.S. Multumesc din sufletel, "tijereta" !