Tied up...

http://www.cabral.ro/culturescape/i-cant-smile-yet

PS: Si vine sambata.. si duminica.. iar..

Real life

Saptamana asta m-am gandit mult la mine, asa egoista cum sunt. La ce vreau sa fac cu viata asta, la cat de auditoare sau consultanta sunt. Si bottom line, nu stau bine deloc.

In sezon, nu resimteam asa rau tristetea. Acum, dupa un pic de pauza, o saptamana de concediu la birou si una prin alte zone, duc din ce in ce mai greu munca la capat, in cele 12 ore de munca. Si constientizez, din ce in ce mai acut, ca nu e pentru mine, ca nu sunt facuta sa caut in mizerii, sa visez balante si shortcut-uri in excel.

Ca m-as fi simti genial pe o plaja undeva, vanzand inghetata, asa cum spunea scumpa de Vese intr-o noapte, pe un alt client monstru. Nu stiu cat m-as plictisi si poate, daca m-as plictisi, as invata sa inot, intr-un final ! Mie-mi place viata linistita, fara alergatura si agitatie.

Mai mult, mi-ar placea sa cunosc oameni cu alte viziuni, care nu se uita la cifre, care construiesc, proiecteaza, au idei, le aplica. Oameni cu imaginatie. Multa si frumoasa. Pe unde cresc?

Acum, dau "stand by" la nemultumiri si frustrari si ma pun sa dorm, mai sunt 7 ore pana la urmatoarele 12-13...

Other side of the road..

I am soo fucked up. My brain is fucked up, my current life, my emotions, my face, even my tired smile.

I collide daily into a day full of scrap. Scrap information, scrap discussions and impressions. I don't care ! Which part you don't get. I see myself in the proximity of people I don't want and don't want to know. I walk the same road back and forth to a certain desk. I go in, get out after hours. Eyes red, blood pressure high, brain fucked up. And go back to rebuilding the shit.

Now, at 11 pm, in the small room full of fucked up brains, I find myself alone. What a wacko !! What I am doing here? Why I am still here. Fucking room, with its fucking light and emptiness !

I am so tired, that I don't care anymore. I see my lovely vacation so close by and I'm not ready for it. I'm not ready for some great emotions, for some hapiness tears. I'm not.. I am closed now. Shut down, fucked up.

Seen some new faces today, new spirits, hidden. Frustrations from the past. You telling me if I can work tomorrow. Asking if I'll leave early, early in the morning. Me, empty, speachless. You reading me. You thought I've got tears in my eyes. Maybe unconsciously. But I don't think so. Then you telling me I should screw the job, go home, have a great vacation. Me, empty, speachless again. I go back to finish some shit. Then, S asked me if I'm angry, smiling, empty, with his eyes incredibly tired. Red and blurry. I didn;t know what to say. I smiled, empty.

Then you girl, saying that you'd like to help me, if I need. You want me to go home, start my vacation. I just want to finish this. I'm so fucked up.

If I can have just a wish, I would want now to go to the beach, our beach, lay down, face up,look at the stars and cry a little, for all the things I've been through lately. And hopefully, I will...

Apel !

Asta e raspunsul pentru oamenii care au tot asteptat un post.

Si m-am gandit sa revin cu o chestie care mi-a ramas in cap, de anul trecut si pe care as vrea s-o impartasesc. Sunt sigura ca am mai mentionat undeva despre un drum, prin Bucuresti, intr-o dimineata cam friguroasa, cu laptopul in spate, cautand un anume raspuns. Pe drum, am avut o discutie.Mi-a spus despre oameni. Despre incredere, omenie, minciuna si respect. Si-apoi, a inceput sa vorbeasca despre motivele boli cardiovasculare. Despre cum sa te intretii, sa ai grija cu colesterolul si mai ales, cu tensiunea.

Si-apoi, despre cancer si localizarea lui: ovare, col uterin, mamar, colon, tubul digestiv. Si despre incredere, omenie, minciuna, respect si HPV.

Hai la control ! Pentru ca va iubesc si vreau sa tin cat mai mult langa mine...

AMR 1 luna

A mai ramas o luna. Nu mi-am dat seama decat seara, cand am vazut mesajul cu cel mai frumos loc din lume. Da, acolo. In scurt timp. Biletul il am, mai am pe mine sa ma culeg. Sper sa reusesc. Intre spiritul meu cu stari intre lesin si moarte clinica, nu stiu cand apuc sa traiesc. Ma enerveaza ingrozitor cand ma afecteaza prostiile. Urasc asta ! Si tocmai prin asta trec acum, un imbecil, o imbecila, un stresat.. Telefonul e pe silent, inca. Eu la fel.


P.S. M: If I find her, I'll let her know you were searching for it...

The lesson: "Despre barbati si nu numai..."

Filmul este o lectie de viata pentru toate femeile optimiste, care mai viseaza uneori, indreptatit sau nu. Trebuie si merita vazut. Stiu ca pentru mine a fost dureros...

I decided

that next time I hit rock-bottom, no matter the intensity and length in time, I will try not to post anything in here.
The sadness is just for me, while I can share joy.
Now, I'm climbing the rock, even though it's slippery.
I'm also slippery.

P.S. :X u 2.

Signs...

Eu sunt genul de om care crede in semne. Mereu am fost asa, a depins doar de cata importanta am acordat.

Azi, e iar vremea semnelor. Aseara am cumparat biletele, azi aveam email ca nu s-a putut cumpara biletul la Tarom. E a doua problema majora cu biletul asta, cu siteul asta, dupa ce luni seara am cumparat pentru luna mai, in loc de aprilie si am prins intamplator ultimele 5min din programul de relatii cu publicul din Franta ca sa-l pot anula. La mustata.. Azi, acelasi odopo.fr are probleme tehnice cu Taromul. Pe site la Tarom, biletul 7mil. Maine o sa iau ceva, orice, trebuie, ca celalalt e luat deja, nu pot sa-mi permit sa-l pierd.

Am inceput sa cred ca e un semn. Rau. Ca o sa se intample ceva daca plec. Rau. Am zis sa ma linistec. Eu oricum plec. Daca e ceva, ca se intampla acolo sau in alta parte, oricum sunt cu oameni carora le pasa de mine. Si simt nevoia sa ma intorc. Mare. Ma visez mergand usor pe drumul dinspre HiperDino spre casa mea. Cu lacrimi multe in ochi si cu Ruby de mana, in 2009.

Acum, am deschis libertatea. Braindead, un pic de amuzament. Si acolo, articol despre carnavalul din Las Palmas, cu poze cu tot, cu imagini de la Drag Queen. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca o sa apara in libertatea un articol despre "acolo". De ce nu despre carnavalul din Brazilia, de zeci de ori mai cunoscut. In Las Palmas, pana la urma, e doar un festival gay. Si atunci, seara, cand stateam mult pe mess, intram mereu sa citim libertatea, noaptea, cand il puneau pe cel de-a doua zi. Un semn. Mare si frumos.

Si mergem mai departe. La nunta-picnic, la niste oameni extraordinari, la casa noastra. Cu tot cu linistea. Afara si inauntru.

Sé de un lugar, yo sé de un lugar lejos de casa, lejos de mi ciudad, que quiero tanto como a mi hogar, yo sé de un lugar.

Quiero volver, yo quiero volver ver los amigos que hace tiempo dejé y andar las calles que anduve ayer, yo quiero volver.

Before...

I go to sleep for the last afternoon of this year, I wanted to say that I'm glad I'm alive, enough healthy and powerful. I have them, I have you, sometimes, then you, all of you. And then there's me and my inner stuff, bad or worse, or even better, but more issues will come up in time, while others will hopefully disappear... But then again, only time will tell...

If you saw me .. today..

If you saw me smiling today, it was because...

1) .. it was my last day at work before some 8 days of vacation

2) .. I was thinking about my days to come in Barcelona, with my friends and new memories

3) .. I had a great laugh from the funny email with the waxing guy

4) .. I was a waiting spectator at the morning show of life

5) .. I thought about the cold bed that I so much love and just left behind, while I was cold all night long and hugged Fulga

6) .. I have an appointment for at least 3 hours at the beauty parlor tomorrow

7) .. I was thinking about you and you and how my life would be so very different with either one of you

8) .. I am so grateful for the small signs of life I'm observing.. my feet are getting cold..

9) .. I saw you feeling better after him

10) .. I am hiding what's inside..

and I am still waiting for me...

Weekend thoughts

Nu inteleg:

- de ce s-au dus 100,000 de oameni la mare si sambata seara au parcurs un traseu de 5 min in 45min

- de ce te-ai duce in concediu intr-un loc atat de murdar si care te jefuieste pe fata

- de ce ai trimite un mesaj anonim pe net (vii,depui apa si pleci. Anonimi, umanitari cum pot fi romanii cand le pasa) si apoi sa nu te preocupi si de logistica (sute de sticle de apa si alimente au zacut 4 ore in soare)

- cum a pierdut DeeDee voucherul NOSTRU de vacanta (Thank God it can be replaced)

- cum poate Matei sa fie ATAT de haotic (but still cute and somehow in control while doing it)

Am inteles:

- explicatiile pentru oboseala si lipsa de timp a lui Matei

- ca pot sa ma trezesc si la 8, in weekend, chiar daca pentru niciun motiv anume (cred ca d-aia sunt asa obosita in cursul saptamanii)

- ca a trecut vara pe langa mine pentru ca vacanta e programata in toamna si n-am iesit din Bucuresti decat pana acasa

- ca oamenii fac gesturi inexplicabile oamenilor pe care si care ii iubesc

- ca istetimea este extrem de atragatoare

- ca alergam dupa piloni si ne intoarcem la locuri atat de dragi, cu siguranta si speranta in suflet ca acolo este noul inceput, atat de necesar

- ca am in jurul meu oameni minunati ("extraordinari") de prezenta carora am invatat sa ma bucur la maxim (This goes out, with all my heart for: my parents, Crisa, Diana, Littles, Mariuca, Matei, P, Ruby - alphabetical order) ...