Amarse con los ojos abiertos

Povestea se potriveste perfect cu cartea. Din pacate, povestea nu e inventata.

M-am intalnit azi cu o prietena, dupa un apel disperat de ajutor, un sms trimis mai multor persoane... Nu a raspuns decat inca o persoana si nu era in tara.

Am aflat din urmatorul mesaj ca se despartise de viitorul sot. Long history made short: s-au mutat f repede impreuna, le mergea extraordinar, nunta anul asta, sarbatorile la socri, Paris anul trecut.

Azi, rasul zgomotos era un zambet amar.Fusta superba de la ultima intalnire devenise geaca de ski.

Au discutat pe 27 Decembrie, intre 2 intalniri la socri. Au hotarat sa ia o pauza. Au mintit de Revelion, pareau fericiti. Pe 1 jan, intorsi in Bucuresti, ea si-a facut bagajele. Azi s-a mutat la ea. El a ajutat-o cu totul. El nu are o explicatie, nu stie ce i s-a intamplat. Sigur e ca a devenit trist, introvertit, nefericit. Ea l-a simtit. A deschis discutia, a zis ca se muta ca el sa ramana cu el insusi. Si a facut-o. Oare cati ar fi facut-o???

A sunat-o o ruda cat era cu mine. Cand a inchis, dupa 10min, avea ochii in lacrimi. Eu am intors privirea, am inceput sa aberez. Durea si in afara ei.

Nu vreau sa comentez, nu spun "poate ca" sau "si daca".

O sa spun ceva ce i s-a spus ei: Dumnezeu le oranduieste pe toate !

Oricum, noi suntem aici ...

Real life

Saptamana asta m-am gandit mult la mine, asa egoista cum sunt. La ce vreau sa fac cu viata asta, la cat de auditoare sau consultanta sunt. Si bottom line, nu stau bine deloc.

In sezon, nu resimteam asa rau tristetea. Acum, dupa un pic de pauza, o saptamana de concediu la birou si una prin alte zone, duc din ce in ce mai greu munca la capat, in cele 12 ore de munca. Si constientizez, din ce in ce mai acut, ca nu e pentru mine, ca nu sunt facuta sa caut in mizerii, sa visez balante si shortcut-uri in excel.

Ca m-as fi simti genial pe o plaja undeva, vanzand inghetata, asa cum spunea scumpa de Vese intr-o noapte, pe un alt client monstru. Nu stiu cat m-as plictisi si poate, daca m-as plictisi, as invata sa inot, intr-un final ! Mie-mi place viata linistita, fara alergatura si agitatie.

Mai mult, mi-ar placea sa cunosc oameni cu alte viziuni, care nu se uita la cifre, care construiesc, proiecteaza, au idei, le aplica. Oameni cu imaginatie. Multa si frumoasa. Pe unde cresc?

Acum, dau "stand by" la nemultumiri si frustrari si ma pun sa dorm, mai sunt 7 ore pana la urmatoarele 12-13...

La Multi Ani, scumpo !

Face parte din categoria oamenilor care citesc blogul, desi nu asta e motivul pentru care scriu aici.

Face parte din categoria oamenilor cu care nu am tinut legatura asa cum trebuia cat am avut posibilitatea fizica de a fi aproape, acum inca ne straduim. Iar categoria e f restransa.

Si mai e intr=un alt grup restrans: il stie pe Matei si am fost cu ea in vacanta undeva. Poate mai mergem, mi-a placut mult.

Scumpa mea DeeDee, iti urez multe, din toate categoriile, dar numai bune. Sa fii ambitioasa, sociabila cum te stiu si sa ai parte de tot ce-ti doresti.

Hope to see u really soon !

Cuidate sau bananele ingrasa

Am niste prieteni buni care-mi zic, la despartire, pe internet de obicei, "take care"/ "cuidate, por favor" sau "ai grija de tine, te rog". Asa imi zic mereu.

Pe primul, il cunosc de mult timp, din Alexandria. Pare foarte distant, e tot timpul pus pe desfiintarea ideilor tale, din orice domeniu. Critica mereu, cand ii ceri ajutorul nu-ti raspunde cu multa bunavointa, dar ti-l da. Cred ca mi-a zis la un moment dat sa nu scriu nimic aici despre el. Se casatoreste la anul. Ma bucur tare pt el. De unde si pana unde take care? Nu stiu, cred c-am sa-l intreb. O zice demult.

Al doilea, un prieten extrem de drag si de special. Mi s-a parut intotdeauna ca vine din alta lume si in ultimul timp, daca stau sa ma gandesc bine, incep sa cred ca asa e. E departe, o sa fie si mai departe si este foarte expresiv. Cand am plecat mi-a scris si mie si unei prietene: cuidate. I-am reprosat, in gluma, ca eu nu sunt mai speciala si ca trebuia sa-mi spuna altceva. M-a rugat sa ma uit mai atent.. imi scrisese: "cuidate mucho, por favor". Si de atunci, dupa ce am zambit tamp, mi-a mai spus de cateva ori. E ceva special in felul cum o spune el.Si sper sa ne vedem cumva, la o cafea, vreodata, in cine stie ce colt din lume. La Mecca?

A treia, pentru ca e o fata.. eh da, e tare speciala si nu numai prin prisma faptului ca e fata. Azi ii spuneam ca am inceput sa ma obisnuiesc cu bananele, desi nu-mi plac si sa le mananc cu iaurt. Mi-a spus ca bananele ingrasa. Eh na !! Acum, daca stai ca vita in pat si te uiti la tv, orice mananci ingrasa ! Sa ne-ntelegem: pentru mine e o mare realizare sa mananc banane. Nu-mi plac, dar imi tin de foame. Asa ca ma chinuiesc sa le ingurgitez. Eu promovam realizarea mea, ea ma "desfiinta", ca ingrasa. Si tot ca sa ma promovez, ieri a fost a doua oara in viata cand am cumparat mai mult de 2 banane. Am luat un ciorchine, de 6 !! Cred c-o sa-mi ajunga.. Asa ca, le las, ca ingrasa si raman cu iaurtul care, decent, are 4% grasime. Pfaaai.. Dar o sa am grija de mine, vad eu cum.

Si voi la fel, da?

List? or not

Nu sunt deloc genul care sa faca liste cu ce-si propune pentru anul urmator. Si am si prostul obicei de a uita complet in cazul in care ma gandesc, in anul "vechi", ca vreau ceva neaparat.

Eh da, anul asta schimb traditia. Le scriu, nene! Nu mai tine. Nu m-am hotarat daca fac lista publica, sau cat de mult din ea. Insa am cateva chestii in minte care nu vreau sa se schimbe anul asta: OPTIMISMUL, fluturasii si dezinvoltura. Si, dupa aseara, si faptul ca sunt o "neadaptata social". Restul, sunt detalii (mare om, mare caracter ala care a zis :D)

Pana atunci, sa va spun ca am mancat cel mai bun tort din lume aseara. James, you're an angel to my stomach. Si atat de bun era, inca nu cred ca s-a dat jos niciun gram la volei cu balonul. Dar deja ma gandesc ca vreau sa-l pastrez.

Ah, si poate mi-as dori sa am mai mult timp pentru tot, inclusiv pentru blogul asta. Dar acum am intrat deja in lista, nu?

Daca ai fi stiut...

ca nu merge, ai mai fi incercat?
In fond, ai fi putut sa eviti.
Pe de alta parte, suntem o suma de experiente si emotii.
Eu... n-as da timpul petrecut cu tine pentru nimic. Si poate ca nici TU...
Dar tu?

De aici...

De unde se vede cetatea pe geam, unde e un soare superb, culori de toamna dulci, plante cataratoare care imi intra in camera de cate ori deschid camera, liniste monumentala.. simt cum as ramane aici, la linistea asta incredibila, departe de Bucurestiul ala murdar.

Azi - desteptarea la 5:45. Mers la fabrica. La 7 la poarta. Urcat pe silozuri (vreo 7), asistat, mirat, intrebat. Un kilogram de argila, praf de clincher, zgura si ghips in plus in par, pe fata, pe haine, fata de cele 10 adunate ieri la tur.

Povesti de viata. Ciudat.. sa te deschizi unui strain, sa-i spui ce conditii ai avut acasa, ce greu ii e copilului, ca vine acasa si tot vrea supa strecurata, sa nu pluteasca nimic. Si eu, ascultand pierduta, in liniste, in zgomotul de motoare, mori si alte instalatii. Si poza cu sotia si copilul, de pe desktop, in timp ce Traian incerca sa-mi explice cum au determinat ml/to pe fiecare tip de adaos...

Bucuria ascunsa cand au aflat ca plecam, ochii umezi ai gestionarei (atat de amabila) si cel mai complicat, complex si imbarligat inventar, eu cu copilu'.

Si eu in camera, afara soara, astept sa transfer un folder pe retea ("neaparat, luni sa fie acolo", "sure, honey")...

Fuck it, il las asa, ma duc pe pajiste...

Prosecution, please rise !

And DROP DEAD !
Poate nu intelegi. Sa-ti fac o harta.
The defendant, please rise. Now, you're listening to me.
Poate nu-ti aduci aminte. Sunt tipa de dincolo. The girl next door. Just passing by.
Tu acolo. Cu ea. Despre ale voastre. Nu e treaba mea. Acum a devenit. Stii de ce? Ca esti proasta. Pacat de tine, te credeam mai buna decat cealalta. Ai ofensat. Indirect pe mine. Dar eu iti raspund direct.
Stii ce ai? Exact ce meriti. Relatiile se cern. Oamenii dispar si apar. Nicio tragedie. Viata merge inainte. Cu tot cu gandaci de bucatarie.
Ea ramane unde a fost intotdeauna. Cu ciurelul. Cerne. Voi: rebuturile. Ce se arunca.
Nimic mai mult. Pentru ca doar atat poti sa intelegi.

I rest my case !

Exista o explicatie !

"BD: hai ma ca noi bucurestenii te iubim
BD: chiar daca esti tu asa mai de la tara
BD: esti aproximativ de treaba"

Asta a fost replica unei prietene la postul meu precedent.

Si-acum, cei/cele care credeti ca eu sunt acida, va rog sa va ganditi un pic mai serios. Daca eu sunt acida, ele sunt baze si rezulta sare. Ce sa mai, sunt mic copil !

Eu, cu fetele astea, sunt prietena. Care fete? Pai sa vedem... singhie, cu care am o relatie luunga luuunga (si tot nu ne ajunge, vad !), care ma "alinta" cu tot felul de invective si onomatopee (nu pot fi reproduse in scris, iar ascultarea lor se face la cerere scrisa si cu contract de confidentialitate semnat). Cel mai recent este "vaca-ncaltata cu pantofi plagiati". Long story. Oricum, vaca stiti de unde, incaltata unii dintre voi, cu pantofii e penibila, nu v-o zic.

Apoi, fetele mele. Am cultivat-o pe blonda (a aflat cuvinte noi, nu am pus-o rasad sa creasca pere), ea a folosit ce stia impotriva mea, a iesit "skobel". Mariuquis, micutza creatza, s-a gandit ea asa singurica si i s-a parut genial "chiar mai tare decat mikidutza". Si sa nu intram in rezonantele acestui alt apelativ (substantiv masculin, drac, english: little imp, flibbertigibbet, urchin) - apropo de flibber..., pufu imi zicea la un moment dat "flubber".

De "little" nu se mai minuneaza nimeni din birou. Deja incepem sa ne confundam, ca suntem 3 little, dintre care unul mai cu mot, "little mic" (si nu!, nu sunt eu !, in caz ca ati crezut ca eu sunt cu motzul).

Cutzu e deja laitmotiv.De fapt multa lume asa ma striga. In special cei pe care ii strig si eu dupa numele de familie: Deili (Daly), Cinca, Zota/Giurgescu, etc. De departe, cel mai bun este Ut(z)a. Dar strigatul asta dupa numele de familie tot de la ei vine, asa ca nu e vina mea :)

Sa nu mai zic de pufa si de accesoriul de la telefon despre care toata lumea a crezut ca scrie altceva. Si de cum s-a ajuns aici: de la pufulete si alte oratanii :)

In caz ca nu e evident, sunt persecutata !

6 ani ...

Eh da, azi am facut 6 anisori. Cat o viata.

Nu cu prea multe bune in ultimul timp, dar, cum sunt eu, speranta moare ultima! Probabil o sa raman cu ea, dar nu vreau sa-mi para rau dupa tot. Nu-mi doresc decat liniste. Desi, am impresia, de multe ori, ca relatia asta si linistea se exclud una pe alta. Sper sa gasesc cheia ...

In definitiv, noi oricum vom fi mereu pufu & pufa...

Let's say.. challenges

Not a good news today. Cried a little, screamed (within) a little, but now I'm ready to roll. Play the game, go through whatever needed just to solve it, score, at least 4 times and win the game. After this, sit, watch back and think better.

Other news, not so happy either. But I have all the time in the world to fix it. I have to, I want to.

What keeps me on? Me. Even though I go nuts or cry my eyes off, I still wipe my tears away and gather my strengths. Even though my heart is very, very small some moments.

Related, I read again a post. It brought me a lot of joy. In this moment, it means so much I am on that list. I make you smile :) Together with this, the sms's I received while my tooth ache was on meant a lot. Don't want to get pathetic, but it's kinda hard these minutes. So I'm gonna end this post here.

But the game is just about to start. All powers on. And most of all, morale...

Fa-ti bagajele si hai ...

Ce ciudat ! Cand am inceput sa scriu titlul postului, care trebuia sa fie "Facts about me and my life", mi-a aparut asta.. "Fa-ti bagajele si hai ..." Nu am postat nimic cu fraza asta, nici nu am scriu pe undeva, in vreun mail sau ceva.. Then what is it?? Cred in coincindente si ciudatenii si-am decis sa las numele postului asa.

Do you know what "we just click !" means? Neither did I, until last year. It means connecting on a very special base, understand glances and moves, feelings and sensations. I clicked with someone. But I right-clicked.And did not know what to do next. But I know now I "ignore".I wasn't sure, I did not know what to do. I am now left with the past and the present memories: movies, walks,words, catchwords and smiles. Promised myself that, if I ever find that again, I will double-click.

God keeps reminding me about what's important. My dad has undertaken an intervention. And nothing else matters since then. Going home soon to see him, thanking God he is fine. No career thoughts, no other personal issues. It was just me, the phone rings with my mom and my prayers. 'Cause nothing else matters...

The gap is getting wider everyday. I don't knw what goes so wrong. Is it me? Is it you? Is it the time, too long? I would make it smaller, but I continuously hit a wall. Like a tired ox, I'm now sweating - less force, less motivation. Trying to get some rest soon. And by the way, those are sweat drops, not tears. Or ...?

Will the vacation have the Las Palmas effect? The isle that made me so happy?Where I was the happiest I've ever been? No worries, no stress, just pure life. Last night I dreamed of coming back from Hyperdino, Ruby's, to my home. Going pass the terrases, the small coffee shops, the church, the paved road to "tranquilidad". Will that ever come back? I could you at least a small dose of substitute for the tired soul, to keep the thoughts away.

Some days left..

Imi fac bagajele si "hai" ...

Success...

Definicion del exito. Simple y sencillo. Que mas puedes quierer??

Chapeau !!!

Today's achievement

Ieri am vorbit cu Matei pe net dupa foarte mult timp. A ajuns el la concluzia ca din cauza mea am pierdut legatura atata timp, iar eu mi-am dat seama ca trebuie sa-l caut eu. Basically, the same :)

Mi-am adus aminte de replicile si de glumele lui, de cat de mult ne distram cand mai ieseam la limonada si beam cola la benzinarie sau cand am mers la Spiderman 3 (nu 2, cum credeam eu - yeah, yeah, you were right...). Great times, nice memories.

Am hotarat sa-l sun azi, ca mi s-a plans ca nu prea-l mai suna nimeni. Si, mai ales, am hotarat sa iesim saptamana viitoare la un pranz. After soo long...

Azi ne-am auzit. Pentru mai mult de 30 minute. Si parea schimbat, ingreunat si mai ales obosit. I-am sugerat sa-si revina in weekend, ca eu vreau sa-l revad in forma, cum il stiam.

Mi-a spus ca google.ro considera www.konkurs.ro cea mai valoroasa resursa de concursuri. O veste excelenta. His today's achievement.

My today's achievement is that I heard it from him ...

Hope...

Acum cateva zile, vacanta mea nu mai putea avea loc. Oficial si cat se poate de final, ca sa zic asa. Deja gandisem alte planuri, pe repede-inainte, unde si cand sa plec. Trebuia sa se intample luna asta, no other way, ca nu mai aveam la cine sa merg. Lucrurile o cam luasera razna.

Ieri, bajbaiam pe internet, aiurea. Am gasit-o pe Dee. Si am inceput sa vorbesc, aiurea, despre ce planuri avusesem si cum nu a fost sa fie. Si i s-a parut interesant. Si-am vorbit si mai mult. S-a (am) convins 99%. Ramane pe saptamana asta. Nu vreau sa mai creez povesti sau, si mai rau, basme. O sa vad ce o sa fie pana vineri, cand e ziua confirmarii. Si daca va fi sa nu se intample, inseamna ca asa e dat. Mai mult decat atat, nu prea aveam ce sa fac.

De ce am vorbit cu Dee despre asta? Inconstient, pentru ca inca mai speram sa merg, desi stiam ca nu se mai poate. Pentru ca speranta moare ultima ("pacat ar trebui sa moara prima"). Pentru ca vreau sa scap, sa fug, sa ratacesc intr-un loc strain. Sa schimb peisajul. Sa schimb asfaltul incins in care se scufunda tocurile cu nisip, in picioarele goale. Sa schimb Rahova cu un hotel, unde nimic sa nu-mi aminteasca de nimeni si nimic.

Speranta si vis pentru o saptamana. Dupa, incep numaratoarea inversa si amplific visul sau inchid tot. Intre timp, ramane speranta...

Y...

Me cuesta abrir los ojos.. lo hago poco a poco..
Tu sabes que ya puedo respirar sin ti... Me guardo tu recuerdo como el mejor secreto...
Te cuesta abrir los ojos..

Friends

Cum aproape am reusit s-o lesin ieri pe Stelutza (nu in bataie, ci de ras), fara intentie (cu directie doar), m-am gandit sa nu mai fac d-astea, nu cumva sa raman fara prieteni (si asa putini la numar si ademeniti cu minciunele intr-o relatie atat de "productiva".
Am avut un "feeling" de mica referitor la asta si uite ca m-am pregatit: am niste prieteni extrem de stabili (emotional?), fideli, saritori si toate cele. Sunt cei mai tari ! (no offence). Sunt buni
prieteni intre ei, atat de apropiati incat sunt convinsa ca au o relatie. Au si plecat in excursie impreuna, la un moment dat, acum s-au intors, dar nu ne-am revazut de atunci. Locuiesc acolo, foarte aproape de mine, chiar o aruncatura de bat, cum se zice.

Ii impart cu un alt prieten drag, dar e ok, nu am avut conflicte de interese, inca. Nu de-alta, dar fiecare are asa prieteni foarte dragi (bine... unul sau mai multi). Bine, sa las vrajeala si sa va fac cunostinta cu prietenii NOSTRI imaginari (Stella, please subscribe): Max and Marmotte (Max e ala de mai sus cu privirea desteapta :D)












P.S.1 Inca fac compunerea despre Ionut.
P.S. 2 : Si-apoi, urmeaza Gonzales, al Paulei - de mare exceptie..
P.S.3 : Ce viata palpitanta am! Max, da-te ma baiatul jos din copac, ti-am si zis, ce dracu' !
P.S. 4: Inca incerc sa iau legatura cu Manutza din liftul celalalt.

Long-term-almost-marriage relationship

Eh, asta e o poza care ne caracterizeaza PERFECT. Si nu e cum se astepta toata lumea: de data asta NU EU sunt Donkey. Eu sunt chestia aia mare, verde si mai ales oripilata.

Ea e .. sa-i zic.. STELLA (si nu artois, ceva mai negru), cu zambetul si mufa aia cu care ma copiaza pe mine in momentele bune. Asa ma haituieste cand ma iubeste (or whatever strange behavior), cand vrea sa ma pupe, cand vine cu fata aia de Donkey spre mine si cu bratele intinse ca urechile magarului. Si da, avem si aceeasi alura. Cu nuantele stam prost, unii doar verzi, alti sunt pe post de accesorii (please refer to photo above).

N-as vrea sa intram prea mult in detalii, cum ar fi sa comentez despre "dintisorii" domnului Caster, despre smocul ciufulit care se integreaza trendului breton ravasit, despre culoarea acestuia si pometii mult prea accentuati.

Ma opresc aici. Am vrut doar sa sarbatoresc popularitatea noastra, ca si cuplu si minunatia de relatie pe care o avem. Dar sa fie clar ca revin cu detalii "din casa".