sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Amarse con los ojos abiertos

Povestea se potriveste perfect cu cartea. Din pacate, povestea nu e inventata.

M-am intalnit azi cu o prietena, dupa un apel disperat de ajutor, un sms trimis mai multor persoane... Nu a raspuns decat inca o persoana si nu era in tara.

Am aflat din urmatorul mesaj ca se despartise de viitorul sot. Long history made short: s-au mutat f repede impreuna, le mergea extraordinar, nunta anul asta, sarbatorile la socri, Paris anul trecut.

Azi, rasul zgomotos era un zambet amar.Fusta superba de la ultima intalnire devenise geaca de ski.

Au discutat pe 27 Decembrie, intre 2 intalniri la socri. Au hotarat sa ia o pauza. Au mintit de Revelion, pareau fericiti. Pe 1 jan, intorsi in Bucuresti, ea si-a facut bagajele. Azi s-a mutat la ea. El a ajutat-o cu totul. El nu are o explicatie, nu stie ce i s-a intamplat. Sigur e ca a devenit trist, introvertit, nefericit. Ea l-a simtit. A deschis discutia, a zis ca se muta ca el sa ramana cu el insusi. Si a facut-o. Oare cati ar fi facut-o???

A sunat-o o ruda cat era cu mine. Cand a inchis, dupa 10min, avea ochii in lacrimi. Eu am intors privirea, am inceput sa aberez. Durea si in afara ei.

Nu vreau sa comentez, nu spun "poate ca" sau "si daca".

O sa spun ceva ce i s-a spus ei: Dumnezeu le oranduieste pe toate !

Oricum, noi suntem aici ...

Un comentariu:

Mariuca spunea...

:( Trist...desi inca mai tin sa cred ca toate lucrurile se intampla cu un motiv...cateodata e trist. Si ii greu...sa speram ca trece!