De unde se vede cetatea pe geam, unde e un soare superb, culori de toamna dulci, plante cataratoare care imi intra in camera de cate ori deschid camera, liniste monumentala.. simt cum as ramane aici, la linistea asta incredibila, departe de Bucurestiul ala murdar.
Azi - desteptarea la 5:45. Mers la fabrica. La 7 la poarta. Urcat pe silozuri (vreo 7), asistat, mirat, intrebat. Un kilogram de argila, praf de clincher, zgura si ghips in plus in par, pe fata, pe haine, fata de cele 10 adunate ieri la tur.
Povesti de viata. Ciudat.. sa te deschizi unui strain, sa-i spui ce conditii ai avut acasa, ce greu ii e copilului, ca vine acasa si tot vrea supa strecurata, sa nu pluteasca nimic. Si eu, ascultand pierduta, in liniste, in zgomotul de motoare, mori si alte instalatii. Si poza cu sotia si copilul, de pe desktop, in timp ce Traian incerca sa-mi explice cum au determinat ml/to pe fiecare tip de adaos...
Bucuria ascunsa cand au aflat ca plecam, ochii umezi ai gestionarei (atat de amabila) si cel mai complicat, complex si imbarligat inventar, eu cu copilu'.
Si eu in camera, afara soara, astept sa transfer un folder pe retea ("neaparat, luni sa fie acolo", "sure, honey")...
Fuck it, il las asa, ma duc pe pajiste...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu