Dupa 30min de alergatura, aveam inca 2-0. Ne frecam cu totii la ochi. Si ne-am tot frecat pana am ajuns sa credem ca nu se poate. Si cred ca asta a fost problema: nu am stiut sa credem. Cocis s-a ofilit, pe Marica nu l-am mai vazut (zice lumea ca el statea la pressing). In schimb, Rita (Muresan) s-a infipt bine in ei si-a ramas acolo. Spirit de jucator de fotbal, nu de ping-pong. Lobont ne-a salvat bine de 2 ori. Ptiu..
Intre timp, Ribery si "Gofre" (pustiul) ne-a dat cate un "headshot". Nici nu vedeam de unde se trage. @ulalan si-a facut de cap. Veneau in hoarde, ca la Marasesti. Curioasa sunt cum reusesc ai nostri sa se retraga si apoi sa nu-si poata explica ce s-a intamplat. Poate mama Omida stie, sa va duceti unul sa va citeasca tarotul, sa va dea in ghioc.
Minunea golului 3, asteptata de la Costea si Bucur. Astia nu vin din B? Asta e tot ce putem pe banca? Si atacantii de liga 1? Si Ghionea? Si Nicolae?
Si cu calificarea cum ramane, nea Pitzi? Jucam toate meciurile de acasa la Constanta (ca de, superstitia, atitudinea suporterilor din Bucuresti), il luam pe Jiji la biserica si ne rugam pentru iertarea pacatelor de pokeristi ("Cu noi este Dumnezeu..."), facem incantatii la nivel la national... Ca altfel, nu-mi explic cum o sa ne tinem de pantaloni bine, ca sa nu ni-i traga Serbia si sa rada de noi, aratandu-ne cu degetul.
Terrorists win ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu