Eh da, inca n-am plecat, astept sa vorbesc cu managerul (a se citi, el se uita pe sume, eu incerc sa clipesc des sa nu adorm langa el, nu stiu sa-i explic de ce sunt diferente, sa vorbeasca cu clientul si uite asa sper sa ajung cumva acasa). Nu de alta, dar e deja cam 9.. si eu trebuie sa invat.
A devenit aproape un cosmar. Aproape, pentru ca nu m-am trezit inca transpirata, disperata si crizata ca vine examenul si eu sunt o bruxelloasa (varza). Dar, in fiecare seara, visez probleme de taxe si reconcilieri (nu stiu ce cu ce, dar niciodata nu mi se inchid !). Si suna ceasul in fiecare dimineata, dar eu zic: mai stau putin sa termin asta. Si niciodata n-o termin, of course.
Cand o sa ma deprime examenele care se apropie, o sa vin la serviciu machiata excesiv. Nu as vrea sa-mi traumatizez colegii cu cearcanele mele gigantisime.
Cand trecea catalin p-aici ca o floricica, eu ii spuneam ca nu sunt aici, e o iluzie optica si are si auzenii. Sa se duca acasa sa doarma !
"whyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy?????? whyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy?"
Catalin: EY !!!
mm...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Si ma intorceam acum vreo 2 ani jumate de la Tg Mures, noaptea, cu trenul, dupa o saptamana grea, dupa ce ne imbatase clientul in ultima seara,"ca sa iasa bine totu' " , si m-am trezit transpirat in vagonu' de dormit la 4 dimineatza ca nu mi se inchidea 645 ca % din 641, wtf? si ce important mi se parea atunci un kkt de fisier dintr-o mie pe care le-am facut, si nu examenele te deprima, ci rezultatele :)), si no se preocupe por nada, every little thing s gonna be alright. Pe bune !! :)
hopefully:)
Trimiteți un comentariu